Planificare urbană

Planificarea urbană este un proces complex de utilizare efectivă a loturilor virane și a pământului urban, implicând designul urban, infrastuctura transporturilor și integrarea armonioasă a clădirilor deja existente cu cele viitoare. Planificarea urbană, deși după nume pare a se referi doar la localități urbane (municipii, orașe și târguri) este mult mai cuprinzătoare acoperind orice așezare umană, indiferent de mărime.

Fenomen sofisticat, planificarea urbană implică arhitectură, ingineria construcțiilor, cercetare, analiză, finanțare, viitorologie, planificare strategică, consultare publică, planificarea cartierelor, gândire strategică, recomandări și limitări, conservare istorică, implementare, management și gospodărire și, în final, realizarea de clădiri, drumuri și structuri.^[1]

Florența, cunoscutul oraș din Italia, a fost unul din primele modele ale planificării urbane timpurii, forma zidului de apărare al orașului fiind intenționat concepută ca un poligon stelat cu multiple "raze," pentru a fi capabil ca să reziste optim la atacuri ale artileriei timpului, care consta din tunuri mono-salvă de diferite calibre.

• Brasilia
• New Delhi
• Victoria, județul Brașov
• Washington, D.C.

• Departamentul „Planificare Urbană și Dezvoltare Teritorială” al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București
• ICCV RO^{[nefuncțională]} - Planificarea urbană, articol de Dana Nițulescu - Academia Română, Institutul de Cercetare a Calității Vieții