Premiul Carol cel Mare

Premiul Internațional Carol cel Mare al orașului Aachen, din 1988 Premiul Internațional Carol din Aachen (în germană Internationaler Karlspreis der Stadt Aachen, iar din 1988, în germană Internationaler Karlspreis zu Aachen, în franceză Prix international Charlemagne d'Aix-la-Chapelle), pe scurt Premiul Carol cel Mare, este decernat anual de către orașul Aachen pentru merite deosebite în "unificarea europeană".

A fost acordat anual din 1950 de către orașul german Aachen.

Premiul îl comemorează pe Carol cel Mare, conducătorul Imperiului Franc și fondatorul a ceea ce a devenit Sfântul Imperiu Roman, încoronat Împărat Roman pe 25 decembrie, anul 800, în basilica St. Petru de la Roma, care a locuit și este înmormântat în catedrala din Aachen. În mod tradițional, premiul este acordat destinatarului de Ziua Înălțării Domnului, într-o ceremonie în primăria din Aachen. Patronii fundației sunt regele Philippe al Belgiei, regele Felipe al VI-lea al Spaniei și Henri, marele duce al Luxemburgului.

Premiul constă într-un premiu în bani de 2.500 € și Medalia Carol cel Mare / Medalia lui Karl, cu imaginea lui Carol cel Mare (Charlemagne, Karl der Große, Carolus Magnus).

Istorie

La 19 decembrie 1949, Kurt Pfeiffer a prezentat grupului de lectură „Corona Legentium Aquensis”, pe care l-a fondat, propunerile sale pentru premiu:

„Avem onoarea de a propune prezentarea anuală a unui premiu internațional pentru cea mai valoroasă contribuție la servicii de înțelegere și muncă europeană occidentală pentru comunitate și în serviciile umanității și păcii mondiale. Această contribuție poate fi în domeniul eforturilor literare, științifice, economice sau politice ".

Sponsorii premiului, Orașul Aachen, se referă la Carol cel Mare ca „Fondatorul culturii occidentale” și afirmă că, sub domnia sa, Orașul Aachen a fost odată centrul spiritual și politic al întregului ceea ce este acum vestul Europei.

Primul premiu Charlemagne a fost acordat lui Richard von Coudenhove-Kalergi, fondatorul Mișcării paneuropene, pe 1 mai 1950.

În urma acordării premiului prim-ministrului italian Alcide de Gasperi în 1952, Premiul Internațional Charlemagne al orașului Aachen a trimis în repetate rânduri mesaje care merg mult dincolo de Germania și promovează „unitatea Europei”.

Sponsorii premiului afirmă că lista câștigătorilor premiului Charlemagne reflectă istoria procesului european de unificare. Aceștia continuă că a fost acordat părinților fondatori ai Europei Unite, cum ar fi de Gasperi, Schuman, Monnet și Adenauer, și celor care au întruchipat speranța de integrare, cum ar fi Edward Heath, Konstantinos Karamanlis și Majestatea Sa Juan Carlos I.

Sponsorii promovează că Premiul Charlemagne nu este doar o expresie de recunoștință pentru serviciile durabile pentru unitatea Europei, ci și o încurajare și o expresie a speranțelor și așteptărilor îndreptate spre viitor. Ei îl citează pe Kurt Pfeiffer: „Premiul Charlemagne ajunge în viitor și, în același timp, întruchipează o obligație - o obligație de cea mai înaltă valoare etică. Este îndreptată către o uniune voluntară a popoarelor europene fără constrângeri, astfel încât în noi puteri pot apăra cele mai înalte bunuri pământești - libertatea, umanitatea și pacea - și să protejeze viitorul copiilor lor și al copiilor lor ".

În aprilie 2008, organizatorii Premiului Charlemagne și Parlamentul European au creat împreună un nou Premiu European Charlemagne Youth, care recunoaște contribuțiile tinerilor la procesul de integrare europeană.

Câștigători importanți

După crearea lui în 1950, vreme de șase ani succesivi, premiul a fost acordat tuturor părinților fondatori ai Europei unite (din Franța, Germania, Italia, Anglia și Belgia):

Primul estic căruia orașul Aachen i-a decernat premiul a fost în 1990 maghiarul Gyula Horn, urmat imediat, în 1991, de Vaclav Havel și în 1998 de Bronislaw Geremek. Fiecare din cei trei a jucat un rol important în căderea comunismului în țările lor: Ungaria, Cehoslovacia și Polonia.^[2]

În 2000, Premiul Charlemagne a fost acordat președintelui american Bill Clinton, pentru contribuția sa personală specială la cooperarea cu statele europene, pentru conservarea păcii, libertății, democrației și drepturilor omului în Europa și pentru sprijinul său pentru extinderea Uniunii Europene.

În 2004, eforturile Papei Ioan Paul al II-lea de a uni Europa au fost onorate cu o „Medalie extraordinară Charlemagne”.

În 2016, Premiul Charlemagne a fost acordat Papei Francisc.

Singurul laureat care nu este nici politician, nici papă, a fost scriitorul și istoricul britanic Timothy Garton Ash (2017).

În 2019, Premiul Charlemagne a fost acordat secretarului general ONU, portughezul Antonio Guterres,