Războiul Civil Libian

Revolta din Libia din 2011
Parte din Primăvara arabă,Libyan crisis[*][[Libyan crisis (conflicts in Libya from 2011 onwards)|​]] Modificați la Wikidata

Orașe controlate de forțele pro-Gaddafi
Orașe controlate de forțele anti-Gaddafi

Lupte în desfășurare/Situație neclară
(situation as of 15 March)
Informații generale
Perioadă  (2011-02-15) – 23 octombrie 2011
LocLibia
31°11′44″N 16°31′17″E ({{PAGENAME}}) / 31.19562°N 16.52141°E
RezultatVictoria rebelilor.
Desființarea Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană și omorârea lui Gaddafi.
Beligeranți
Libia Forțele Anti-Gaddafi

Limitat/presupus:

Susținut de:

Închiderea spațiului aerian:

Libia Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană

Libia Forțele Armate
Libia Forțele de Securitate ale Poporului LibianLimitat/presupus:

Conducători
Libia Mustafa Abdul Jalil

Libia Abdul Fatah Younis[21]
Libia Omar El-Hariri[22]

Libia Khalifa Belqasim Haftar
Libia Muammar Gaddafi

Libia Saif al-Islam al-Gaddafi
Libia Khamis al-Gaddafi

Libia Abu-Bakr Yunis Jabr
Efective
8.000 soldați dezertori (în Benghazi)[23]
Saaiqa 36 Battalion (on the front)[24]
5,000 volunteers (3 March; anti-Gaddafi claim)[25]		10.000–12.000 (estimare Al Jazeera)[26]
Pierderi
1.198-1.481 luptători ai opoziției uciși357-420 luptători ai guvernului ucișiNumărul total de persoane ucise de ambele părți, incluzând protestatari, luptători rebeli și forțele guvernului:
1.000 uciși (United Nations) (by 7 March)[27]
2,000 killed (WHO) (by 2 March)[28]
3,000 killed (IFHR) (by 5 March)[29]
6,000 killed (LHRL) (by 5 March)[29]
10,000 killed (ICC) (by 7 March)[30]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Războiul Civil Libian din 2011 a fost un conflict între revoluționarii libieni și Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. A început ca o serie de proteste și confruntări care au loc în statul nord-african împotriva lui Muammar Gaddafi, conducătorul Libiei de 42 de ani.

Descriere

[modificare | modificare sursă]

Protestele au început pe 15 februarie 2011 și au devenit o revoltă la scară mare până la sfârșitul lunii februarie, luptele evoluând aproape către un război civil, mai ales după ce Consiliul Național de Tranziție a preluat conducerea în teritoriile controlate de revoluționari. Revolta a fost inspirată de cele din Tunisia și Egipt și, în general, protestele din Africa și Orientul Mijlociu din 2010–2011.[31]

Multe din forțele de securitate ale lui Gaddafi au refuzat să lupte împotriva civililor, iar părți semnificative s-au alăturat protestatarilor. Gaddafi a angajat mari mase de mercenari străini dintr-un număr de țări africane pentru a ataca protestatarii.[32] Până la finalul lunii februarie, se părea că Gaddafi a pierdut controlul asupra unei mari părți a țării sale.[33][34] Opoziția libiană a format un Consiliu național de tranziție, iar presa liberă a început să activeze în Cirenaica.[35] Media socială a jucat un rol important în organizarea opoziției.[36]

Gaddafi a deținut controlul în Tripoli, Sirt[37], Zliten[38] și Sabha[39]. Gaddafi a controlat bine armata, Brigada Khamis și o mare masă de mercenari. Unii dintre oficialii lui Gaddafi au trecut de partea protestatarilor și au cerut ajutorul comunității internaționale pentru a pune capăt masacrelor de civili, dintre care mulți sunt non-combatanți.

Steagul Regatului Libian (1951-1969)

Cele mai multe națiuni au condamnat cu fermitate utilizarea forței împotriva civililor.[40] Statele Unite i-au impus sancțiuni lui Gaddafi. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție de înghețare a activelor pe care Gaddafi și 10 membri ai cercului său le dețin. Rezoluția a impus, de asemenea, o interdicție de călătorie și a menționat Libia la Tribunalul Penal Internațional pentru investigații.[41] Intervenția din exterior a fost discutată de către guvernele Europene, cel al SUA și liderii rebelilor. Oricum, câțiva lideri de stat din America Latină și-au exprimat sprijinul pentru guvernul lui Gaddafi[40], pentru acest lucru fiind criticați de lideri din întreaga lume.[42][43][44][45] Reprezentanți ai organismului de monitorizare a traficului de arme al Uniunii Europene au declarat că, în timpul crizei, Gaddafi a primit transporturi militare din Belarus.[46][47] Pe 20 octombrie 2011, Gaddafi a fost capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate[48].

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Ferocious Battles in Libya as National Council Meets for First Time”. News. . Arhivat din original la . 
  2. ^ „Libya's Tribal Revolt May Mean Last Nail in Coffin for Qaddafi”. BusinessWeek. Accesat în . 
  3. ^ „Egyptian Special Forces Secretly Storm Libya”. Daily Mirror. . 
  4. ^ „Egypt Said to Arm Libya Rebels”. The Wall Street Journal. . 
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f United Nations Security Council Resolution 1973 - Wikipedia, the free encyclopedia
  7. ^ „Libye : les rebelles se procurent des armes”. International (în French). Europe1. . Accesat în . 
  8. ^ a b http://www.northernstar.com.au/story/2011/03/18/libya-shuts-air-space-in-face-of-strikes/
  9. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Bloomberg Business
  11. ^ „Belgium ready to intervene in Libya under NATO umbrella | Belgian News | Expatica Belgium”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Today's Stock Market News and Analysis - Nasdaq.com
  13. ^ Updated: Norway to join Libya military strike / News / The Foreigner — Norwegian News in English
  14. ^ No Cookies | Herald Sun
  15. ^ Canada will enforce UN no-fly zone | Toronto Star
  16. ^ a b c d http://news.yahoo.com/s/afp/20110319/ts_afp/libyaunrestmideast_20110319030455
  17. ^ „Rebels Fear Other Regimes Are Throwing Support Behind Gadhafi's Forces”. The Globe and Mail. . Accesat în . 
  18. ^ Richard Norton-Taylor (). „Libya Received Military Shipment from Belarus, Claims EU Arms Watchdog”. The Guardian. Accesat în . 
  19. ^ „Syrian Pilots Said To Be Flying Libyan Fighter Jets”. Press TV. . Accesat în . 
  20. ^ „Mugabe manda a mercenarios en apoyo del régimen de Gadafi, según un rotativo” (în Castillian). ABC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Rebels Forced from Libyan Oil Port”. BBC News. . 
  22. ^ „Libya's Opposition Leadership Comes into Focus”. Business Insider. Stratfor. . Accesat în . 
  23. ^ Battle for control rages in Libya - Africa - Al Jazeera English
  24. ^ „Gadhafi Showers Strategic Oil Port with Rockets”. Google News. . Accesat în . 
  25. ^ „Battle Rages over Libyan Oil Port”. Al Jazeera English. Accesat în . 
  26. ^ „Gaddafi's Military Capabilities”. Al Jazeera English. Accesat în . 
  27. ^ „Libya: UN Appoints Envoy and Agrees to Humanitarian Visit”. BBC News. . 
  28. ^ Staff writer (). „RT News Line, March 2”. RT. Accesat în . 
  29. ^ a b Libya uprising - Thursday 10 March | World news | guardian.co.uk
  30. ^ „Death Toll in Libyan Popular Uprising at 10000”. Irib. Accesat în . 
  31. ^ Shadid, Anthony (). „Libya Protests Build, Showing Revolts' Limits”. The New York Times. Cairo. Accesat în . 
  32. ^ „Experts Disagree on African Mercenaries in Libya”. Voice of America. . Accesat în . 
  33. ^ „Gaddafi defiant as state teeters – Africa”. Al Jazeera English. . Accesat în . 
  34. ^ „Middle East and North Africa unrest”. BBC News. . Accesat în . 
  35. ^ „Free press debuts in Benghazi”. Magharebia. . Accesat în . 
  36. ^ Timpane, John (). „Twitter and other services create cracks in Gadhafi's media fortress”. The Philadelphia Inquirer. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Libya protests: Gaddafi embattled by opposition gains”. BBC News. . 
  38. ^ „World powers edge closer to Gadhafi solution”. The Vancouver Sun. . Accesat în . 
  39. ^ „Ghaddafi's control reduced to part of Tripoli”. afrol News. . 
  40. ^ a b Nicholas Casey; José de Córdoba (). „Where Gadhafi's Name Is Still Gold”. The Wall Street Journal. 
  41. ^ Wyatt, Edward (). „Security Council Calls for War Crimes Inquiry in Libya”. The New York Times. Accesat în . 
  42. ^ Chinchilla blasts Ortega for Gadhafi support Arhivat în , la Wayback Machine., The Tico Times
  43. ^ „Humala criticizes Chavez for supporting Gaddafi”. Livinginperu.com. Accesat în . 
  44. ^ „Jewish group slams 'solidarity' with Gadhafi”. Foxnews.com. . Accesat în . 
  45. ^ Brown, Cameron S. „Wiesenthal Center slams 'solidarity' with Gaddafi”. Jpost.com. Accesat în . 
  46. ^ „Libya received military shipment from Belarus, claims EU arms watchdog”. The Guardian. . 
  47. ^ „Belarus sends arms to Libya”. The Daily Telegraph. . 
  48. ^ Al Jazeera: MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Războiul Civil Libian



v • d • m
Primăvara Arabă
Țări
Algeria • Bahrain • Djibouti • Egipt • Iran • Irak • Iordania • Libia • Mauritania • Maroc • Arabia Saudită • Sudan • Siria • Tunisia • Yemen
Personalități
Partide politice
Alte articole


Libia — Libieni — Limba arabă
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războiul_Civil_Libian&oldid=16683965