Ramon Ang

Ramon Ang
Date personale
Născut (70 de ani) Modificați la Wikidata
Manila, Filipine Modificați la Wikidata
Cetățenie Filipine Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer
antreprenor Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuManila  Modificați la Wikidata
Alma materFar Eastern University[*][[Far Eastern University (Non-sectarian, Private university in Sampaloc, Manila, Philippines)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[1][2]
Asia's Most Influential Philippines[*][[Asia's Most Influential Philippines (list published by Tatler Asia)|​]] ()[2]  Modificați la Wikidata

Ramon See Ang (în chineză: 蔡启文; pinyin: Cài Qǐ Wén; n. , Manila, Filipine) este un om de afaceri filipinez⁠(d) de origine chineză, care îndeplinește, printre altele, funcțiile de președinte executiv și director general al companiei de investiții Top Frontier Investment Holdings, Inc. (acționarul majoritar al San Miguel Corporation),[3] președinte executiv și director general al San Miguel Corporation[4][5] și președinte al consiliului de administrație al companiei Eagle Cement Corporation.[6] A fost inclus de revista americană de afaceri Forbes în anul 2019 pe locul 8 în topul celor mai bogați 10 oameni din Filipine, cu o avere estimată atunci la 2,8 miliarde de dolari.[7]

Studii și primele afaceri

[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 14 ianuarie 1954[8] într-o familie chino-filipineză⁠(d)[9][10] din districtul Binondo⁠(d) al orașului Manila și a absolvit studii de inginerie mecanică la Far Eastern University⁠(d) din Manila în 1981.[8]

A intrat în lumea afacerilor la începutul anilor 1970, când a devenit proprietar al unei mici firme specializate în recondiționarea motoarelor.[8] Cumpăra motoare de mașină din Japonia, le recondiționa și apoi le vindea cu profit, avându-i printre clienți pe piloții curselor de automoblism din Manila, inclusiv pe Mark Cojuangco⁠(d), care l-a prezentat pe tânărul Ramon Ang tatălui său, antreprenorul și politicianul Eduardo Cojuangco Jr.⁠(d).[8] Ang a lucrat apoi ca mecanic auto al lui Eduardo Cojuangco, câștigând rapid încrederea acestuia.[9] Potrivit zvonurilor vehiculate adesea în cercurile de afaceri, bătrânul Cojuangco l-a rugat la un moment dat pe Ang să-i examineze unul dintre automobilele sale scumpe care se stricase, iar Ang a reușit să-l repare.[8]

Colaborator al lui Cojuangco

[modificare | modificare sursă]

În urma plecării în exil a mai multor persoane asociate cu regimul dictatorial al președintelui Ferdinand Marcos, inclusiv a lui Cojuangco, Ang a fost desemnat pentru a conduce mai multor companii ale magnatului din provincia Tarlac⁠(d). După întoarcerea în țară a lui Cojuangco și realegerea sa în fruntea consiliului de administrație al San Miguel Corporation în 1998, Ang a fost numit în funcția de vicepreședinte: ascensiunea acestuia din urmă în cadrul companiei a atins apogeul în martie 2002, odată cu numirea lui ca președinte executiv și director operațional (COO⁠(d)).[8][9] Ieșirea lentă din lumea afacerilor a lui Cojuangco s-a încheiat în 2012 odată cu vânzarea acțiunilor sale în cadrul SMC către antreprenorul din Binondo.[9][11][12][13][14] Ramon S. Ang a cumpărat în iunie 2012 un pachet de 11% din acțiunile deținute de Cojuangco în cadrul conglomeratului San Miguel Corp. (SMC), pentru o sumă de 27,61 de miliarde de pesos (aprox. 485 de milioane de dolari).[8][15]

Conducător al San Miguel Corporation

[modificare | modificare sursă]

În 15 aprilie 2021, la zece luni de la moartea lui Cojuangco, San Miguel Corporation și-a modificat statutul prin unificarea rolului, funcțiilor și atribuțiilor directorului executiv (CEO) cu cele ale președintelui executiv.[4][5] Potrivit raportului înaintat Bursei de Valori din Filipine (PSE) în urma adunării anuale a acționarilor SMC din 2021, Ang a rămas vicepreședinte al Consiliului de Administrație, președinte executiv și director operațional și a preluat funcția de director general (CEO) al companiei. În ședința de organizare din 8 iunie 2021 nu s-a ales un nou președinte al consiliului de administrație, această funcție rămânând vacantă.[16]

Ramon Ang (centru), între președintele Rodrigo Duterte (stânga) și secretarul de stat pentru muncă Silvestre Bello III⁠(d) (dreapta) în 2016

Ramon Ang desfășoară afaceri în mai multe sectoare, precum construcții, industria minieră, industria alimentară și industria petrolului.[17] El și-a vândut în octombrie 2022 pachetul majoritar de 88,5% deținut direct sau prin intermediari (membrii familiei sale și compania Far East Holdings Incorporated) în cadrul companiei Eagle Cement către San Miguel Corporation pentru suma de 97 de miliarde de pesos (1,7 miliarde de dolari), consolidându-și astfel interesele de afaceri pe fondul unei creșteri a sectorului construcțiilor ca urmare a dezvoltării unor proiecte de infrastructură.[6][18] Prețul de vânzare al celor 4,4 miliarde de acțiuni Eagle Cement a fost de 22,02 pesos pe acțiune, mai mare cu 42,9% față de prețul de închidere din ziua anterioară tranzacției.[6]

În iunie 2023 Ang a cumpărat un pachet de 45 de milioane de acțiuni în cadrul Top Frontier Investment Holdings (holdingul care deține, printre altele, 66% din acțiunile conglomeratului San Miguel Corporation) la prețul de 241,42 pesos/acțiune, mai mult decât dublu față de prețul de închidere al acțiunilor din ziua anterioară, investind astfel suma de 10,9 miliarde de pesos (194 de milioane de dolari) pentru a-și crește participația deținută de la 26% la aproximativ 35% și devenind astfel al doilea cel mai mare acționar al companiei, după Iñigo Zóbel.[18]

În afara funcțiilor deținute în cadrul conglomeratului San MIguel Corporation, Ramon Ang a deținut sau deține funcții de conducere și în cadrul altor companii: președintele consiliului de administrație și director general al Petron Corp.⁠(d), Petron Marketing Corp. și SMC Global Power Holdings Corp., președinte al consiliului de administrație al San Miguel Brewery, San Miguel Food and Beverage, San Miguel Paper Packaging Corp., South Luzon Tollway Corp., Eastern Telecommunications Philippines, Liberty Telecoms Holdings, Sea Refinery Corp., Philippine Diamond Hotel and Resort Inc.[8] și Eagle Cement Corp.,[6] vicepreședinte al consiliului de administrație al Manila Electric Co., Ginebra San Miguel⁠(d), San Miguel Pure Foods Co. și San Miguel Yamamura Haiphong Glass Co. Ltd. (Vietnam), președinte și director operațional al PAL Holdings, Philippine Airlines⁠(d), Trustmark Holdings Corp. și Zuma Holdings and Management Corp. etc.[8]

Interese politice

[modificare | modificare sursă]

Ang a fost un important susținător financiar al campaniei electorale a politicianului Rodrigo Duterte, primarul orașului Davao, cu care avea relații strânse, în timpul alegerilor prezidențiale din 2016⁠(d).[19] În anul următor, el a anunțat achiziționarea unui pachet majoritar de acțiuni la ziarul Philippine Daily Inquirer⁠(d),[20] care se remarcase prin criticarea acțiunilor lui Duterte la începutul mandatului său de președinte al Filipinelor.[21] Inițierea unor proiecte majore de infrastructură de către guvernul președintelui Duterte a contribuit, de asemenea, la creșterea substanțială a averii nete a lui Ang, în mare parte datorită creșterii veniturilor companiei producătoare de ciment Eagle Cement, pe care o deține.[21]

  1. ^ Jose de Venecia[*][[Jose de Venecia (Speaker of the House of Representatives of the Philippines from 2001 to 2008, 1992 to 1998)|​]] (), Most prestigious French gov’t distinction conferred on Ramon Ang; memories of Sri Lanka (în engleză), Manila Bulletin[*][[Manila Bulletin (broadsheet newspaper in the Philippines)|​]], accesat în  
  2. ^ a b https://www.tatlerasia.com/people/ramon-ang, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ „Board of Directors, and Executive Officers”. Top Frontier Investment Holdings, Inc. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b Paul John Caña (). „Ramon Ang Officially Named CEO of San Miguel Corp”. Esquire. Accesat în . 
  5. ^ a b „Ramon Ang takes role as San Miguel CEO”. CNN Philippines. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d „Ramon Ang's San Miguel buying Eagle Cement for P97 billion”, Rappler, , accesat în   Parametru necunoscut |aurhor= ignorat (ajutor)
  7. ^ Forbes Press Releases (), „A New Generation Of Tycoons Debut On 2019 Forbes Philippines Rich List”, Forbes, accesat în  
  8. ^ a b c d e f g h i Daxim L. Lucas (), „Ramon Ang takes full control of San Miguel Corporation”, INQUIRER.net, accesat în  
  9. ^ a b c d Santasombat 2017, p. 112.
  10. ^ Minoru Satake (), „Ang angles for San Miguel diversification”, Nikkei Asia, accesat în  
  11. ^ „Ramon Ang's Privado Holdings Buys 3.44 Million San Miguel Shares”. GMA News Online. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Ramon Ang: Why Is The San Miguel "Ownership" So Controversial ?”. The EQualizer Post. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Victor C. Agustin (). „Inigo Zobel Is Largest San Miguel Shareholder, More than Twice Bigger than Ramon Ang”. InterAksyon.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Katherine Visconti (). „How Ramon Ang Paid for Cojuangco's Shares in San Miguel”. Rappler.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Zinnia B. Dela Peña (), „Cojuangco sells 11% SMC stake to Ang”, The Philippine Star, accesat în  
  16. ^ „SMC 2021 Organizational Meeting. SMC disclosure letter to PSE. June 8, 2021” (PDF). San Miguel Corporation. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  17. ^ Yoolim Lee, Cecilia Yap (), „Billionaire Ang Emulating Ambani Steers Brewer San Miguel to Oil”, Bloomberg.com, accesat în  
  18. ^ a b Jonathan Burgos (), „Billionaire Ramon Ang Raises Stake In San Miguel Parent With $194 Million Investment”, Forbes, accesat în  
  19. ^ Nestor Corrales (), „Duterte admits Ramon Ang was one of his campaign financiers”, INQUIRER.net, accesat în  
  20. ^ Claire Jiao (), „Ang completes Inquirer deal”, CNN Philippines, arhivat din original la , accesat în  
  21. ^ a b Forbes Guest (), „A New Owner Of 'Philippine Daily Inquirer' Could Be Good News For Duterte”, Forbes, accesat în  
  • Yos Santasombat (). Chinese Capitalism in Southeast Asia: Cultures and Practices (în engleză). Springer. ISBN 9789811046964.