French
DeutschRegatul Olandei
.svg)
Regatul Olandei (neerlandeză Koninkrijk Holland, franceză Royaume de Hollande) a fost creat la data de 5 iunie 1806 când Napoleon Bonaparte înlocuiește republica Batavă cu o monarhie (regat marionetă) sub conducerea fratelui său Louis Bonaparte, cu titlul de regele Ludovic I al Olandei pentru a elimina tendințele republicane din teritoriile controlate de Franța.[1] Numele celei mai cunoscute provincii ale Țărilor de Jos, Olanda, a fost utilizat pentru a numi regatul. Olanda se extindea în zona actualelor Țări de Jos, cu excepția Limburgului și părți din Zeelanda, care erau teritoriu francez. A fost prima monarhie formală din Țările de Jos din 1581. În 1807, Frislanda de Est și Jever au fost adăugate regatului.
Napoleon i-a ordonat fratelui său să apere interesele franceze, dar acesta s-a dovedit a fi un rege foarte olandez. Acesta s-a dovedit a fi foarte recalcitrant în a aplica anumite măsuri negative pentru regat cum ar fi conscripția și aplicarea Blocadei Continentale. În 1809 invazia engleză a insulei Walcheren a fost respinsă de armatele franco-olandeze (forțele olandeze care luptau pe partea franceză au participat la înfrângerea rebeliunii germane anti-bonapartistă condusă de Ferdinand von Schill, la bătălia de la Stralsund), dar Napoleon a considerat această acțiune ca prea ezitantă și acesta decide anul următor să incorporeze regatul în Imperiu. La data de 13 iulie 1810 ultimele provincii sunt anexate încheindu-se astfel existența regatului. În cadrul Imperiului teritoriul regatului a fost organizat în 9 departamente:
- Bouches-de-l'Escaut
- Bouches-de-l'Yssel
- Bouches-de-la-Meuse
- Bouches-du-Rhin
- Ems-Occidental
- Ems-Oriental
- Frise
- Yssel-Supérieur
- Zuyderzée
La sfârșitul epocii napoleoniene, după Congresul de la Viena, în 1815, frontierele Franței au fost readuse la limitele din 1791, iar teritoriul Regatului Olandei a intrat în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos, dar noua dinastie de Orania care conduce noul regat se va inspira foarte mult din instituțiile și reformele inițiate de Louis Bonaparte. Și-au asumat, după căderea lui Napoleon, statutul de monarhi cu drepturi depline – punând capăt statutului lor ambiguu de secole de stat de stat, care fusese sursă de instabilitate nesfârșită și de conflict de-a lungul istoriei Republicii Olandeze.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Jonathan Israel, The Dutch Republic: Its Rise, Greatness, and Fall 1477-1806. Oxford: Oxford University Press 1995, 1128.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Aerts, R (2010). Land van Kleine gebaren: Een politieke geschiedenis van Nederland 1780-1990 (in Dutch). Nijmegen: SUN.
- Kossmann, E.H. (1978). The Low Countries, 1780–1940.
- Prak, M. (1997). "Burghers into citizens: Urban and national citizenship in the Netherlands during the revolutionary era". Theory and Society. 26 (4): 403–420. doi:10.1023/A:1006886401627
Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual - Schama, S. (1977). Patriots and Liberators: Revolution in the Netherlands, 1780–1813. London, UK: Collins.
- Van der Burg, M. (2010). "Transforming the Dutch Republic into the Kingdom of Holland: The Netherlands between republicanism and monarchy". European Review of History. 17 (2): 151–170. doi:10.1080/13507481003660811
Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual. - Van der Burg, M.; Lok, M. (2012). "The Netherlands under Napoleonic rule: A new regime or a revived order?". The Napoleonic Empire and the new European Political Culture.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Istoria Regatului Nederlands la royal-house.nl
| ||||||||||||||||||||||
