René Coty

René Coty
Date personale
Născut	20 martie 1882(1882-03-20) Le Havre, Franța
Decedat	22 noiembrie 1962 (80 de ani) Le Havre, Franța
Înmormântat	cimetière Sainte-Marie[*][[cimetière Sainte-Marie (cemetery located in Seine-Maritime, in France)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Căsătorit cu	Germaine Corblet
Cetățenie	Franța
Religie	romano-catolic
Ocupație	Avocat
Locul desfășurării activității	Paris
Limbi vorbite	limba franceză[1]
Al 17-lea Președinte al Franței
În funcție 16 ianuarie 1954 – 8 ianuarie 1959
Precedat de	Vincent Auriol
Succedat de	Charles de Gaulle
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]​ (16 ianuarie 1954) Ridder af Elefantordenen[*][[Ridder af Elefantordenen (grade of the Order of the Elephant)|​]] (1955) ordine supremo del Cristo[*][[ordine supremo del Cristo (order of the Holy See)|​]] ordre de l'Étoile d'Anjouan[*][[ordre de l'Étoile d'Anjouan (order)|​]] ordre du Nichan el Anouar[*][[ordre du Nichan el Anouar (French order of merit)|​]] Ordem Militar de Cristo[*][[Ordem Militar de Cristo (state order of Portugal)|​]] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Cavaler Mare Cruce cu Colan[*]​ Grã-Cruz da Banda das Duas Ordens[*][[Grã-Cruz da Banda das Duas Ordens |​]] (19 noiembrie 1954)
Partid politic	CNIP
Alma mater	Universitatea din Caen
Modifică date / text

René Coty (numele la naștere, Jules Gustave René Coty (Pronunție în franceză: /ʁəne kɔti/; n. 20 martie 1882, Le Havre – d. 22 noiembrie 1962, Le Havre) a fost cel de-al șaptesprezecelea președinte al Franței în perioada 1954 - 1959.

Coty a fost al doilea și ultimul președinte al celei de-a patra Republici Franceze.^[2][3]

René Coty s-a născut la Le Havre în 1882, unde a studiat la școală generală și, apoi, liceul. A revenit în orașul natal după ocuparea celei mai înalte poziții din statul francez, unde și decedat 80 de ani mai târziu.

Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din Caen (fr Université de Caen), pe care a absolvit-o în 1902, cu grade universitare în drept și filozofie. După terminarea studiilor universatare, Coty a lucrat ca avocat în orașul său natal, specializându-se în legi comerciale și maritime.

De asemenea, a devenit implicat în politică, ca membru al partidului en Partidul Radical, iar în 1907 a fost ales în calitate de consilier de district. În anul următor, a fost ales în consiliul comunal al orașului Le Havre, în calitate de membru al grupului Republican de Stânga. A menținut ambele poziții până în 1919. Coty a servit, de asemenea, ca membru al fr Conseil Général al districtului fr Seine-Inférieure, pentru aproape 30 de ani (1913 – 1942), fiind vicepreședinte al Consiliului General între 1932 - 1942.

O dată cu izbucnirea primului război mondial, Coty a voluntariat la înrolare, fiind trimis să servească în Divizia 129 de infanterie. A luptat, printre altele, și în Bătălia de la Verdun, scăpând fără răni semnificative din prima conflagrație mondială.

În 1923, Coty a intrat în legislatură, devenind membru al Camerei Deputaților, fiind succesorul lui Jules Siegfried, ca deputat de Seine-Inférieure. La vremea alegerii sale, Coty se detașase deja Partidul Radical, candidând și câștigând locul de deputat ca membru al Uniunii Republicane.

Într-una din cele mai scurte guvernări moderne, între 13 și 23 decembrie 1930, viitorul președinte francez a servit ca sub-secretar de stat al ministerului de interne, în efemerul guvern al lui Théodore Steeg.

În 1936, Coty a fost ales în Senatul Franței, ca senator al aceluiaș departament, Seine-Inférieure. În această calitate, a fost unul dintre parlamentarii francezi care a votat, în ziua de 10 iulie 1940, pentru acordarea de puteri extraordinare lui Philippe Pétain, ca atare contribuind la instaurarea guvernului de la Vichy, favorabil naziștilor.

Realizând greșeala făcută, a rămas relativ inactiv în timpul desfășurării celui de-al doilea război mondial, necolaborând nici cu naziștii și nici cu guvernul de la Vichy. Ca urmare, Coty a fost reabilit după război și s-a reîntors în politică în calitatea sa de senator al Senatului Rebublicii franceze. ^[4]

După război, reabilitare și reîntoarcerea în Senatul Republicii franceze, Coty s-a alăturat guvernului lui Robert Schuman ca minister al reconstrucției și a afacerilor urbane. Întors din nou în Seant, după terminarea „misiunii” de ministru, a devenit viceprședintelui acestuia până la alegerea sa ca președinte la data de 23 decembrie 1953, la al treisprezecelea balot. ^[5]

• Genealogia lui Coty

Format:Heads of state of France Format:Presidents of France