Sburătorul

Sburătorul desemnează o grupare literar-artistică românească de avangardă, un cenaclu literar - Cenaclul „Sburătorul“ - unul dintre cele mai importante grupări ale scriitorilor români interbelici și o revistă periodică literar-artistică de orientare modernistă și sincronistă, Revista „Sburătorul“ .

Animatorul, organizatorul și omul cheie al grupării, cenaclului și revistei a fost criticul și istoricul literar, teoreticianul literaturii române și sociologul culturii, Eugen Lovinescu.

Sburătorul a fost o revistă periodică literar-artistică modernistă și un cenaclu literar, pornite la București în aprilie 1919. Sub conducerea lui Eugen Lovinescu, cercul de scriitori a fost esențial în extinderea spectrului literaturii române de la simbolismul românesc la temele urbane ale realismului și ale avangardei artistice.

Revista Sburătorul, subintitulată Revistă literară, artistică și culturală a fost publicată în două serii, 19 aprilie 1919 - 7 mai 1921 și ulterior între martie 1926 - iunie 1927, la care se adăuga și un săptămânal numit Sburătorul Literar, care a fost publicat între septembrie 1921 și decembrie 1922.

În timpul perioadei sale de apariție, mișcarea artistică și membri cenaclului Sburătorul s-au angajat constant într-o polemică literară cu partizanii stilurilor tradiționale ce își aveau sorgintea în secolul trecut, dar apăruseră la începutul anilor 1900, așa cum fusese revista Sămănătorul, fondată de poeții Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, apărută între 1901 și 1910, adevărată tribună a neoromantismului și al naționalismului etnic. Mai mult, Eugen Lovinescu combătea el însuși împotriva vederilor etnocentriste ale lui Nicolae Iorga referitoare la cultura teritoriilor medievale românești.

Cenaclul „Sburătorul“ a fost unul dintre cele mai importante grupări ale scriitorilor români. Întâlnirile literare se țineau în locuința criticului E. Lovinescu (în str. Câmpineanu nr. 40, apoi Câmpineanu 31 și, ulterior, în Bulevardul Elisabeta 95). Locuința Criticului devenise astfel o casă „a tuturor”.

Printre participanții cei mai fideli se număra și: Gheorghe Brăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ludovic Dauș, Ramiro Ortiz, Ion Petrovici, Dumitru Nanu, Victor Eftimiu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Caton Theodorian, Tudor Vianu. Au colaborat, de asemenea, cu diferite grade de participare, și alte nume mari ale literaturii române, precum au fost: Ion Barbu, George Călinescu, Anton Holban, Perpessicius și Camil Petrescu.^[1]

Întâlnirile aveau loc aproape în fiecare zi, în modul cel mai firesc^[2]:

Revista își propunea de asemenea să promoveze scriitorii tineri și o literatură întemeiată pe teoria sincronizării și a împrumuturilor culturale. În jurul ei s-a constituit cenaclul „Sburătorul”, care a funcționat până după moartea lui Lovinescu (16 iulie 1943). Printre colaboratori se numărau și George Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Gheorghe Brăescu, Ion Barbu și mulți alții.

• Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1962-1964

• Sburătorul: revista și cenaclul [condus de E. Lovinescu], Gheorghe Gheorghiță, Editura Minerva, 1976
• Sburatorul: agende literare, Eugen Lovinescu, Alexandru George, Editura Fundația națională pentru știință și artă, 1993
• "Sburătorul": 1926-1929, Eugen Lovinescu, Gabriela Omăt, Alexandru George, Editura Minerva, 1996
• "Sburătorul": 1933-1936, Eugen Lovinescu, Monica Lovinescu, Gabriela Omăt, Alexandru George, Editura Minerva, 2000

Format:Sincronism