Scara de duritate Mohs

Scara de duritate Mohs permite evaluarea durității relative a unor materiale, cu precădere a nemetalelor. Ea se bazează pe capacitatea unui material de a fi zgâriat sau de a zgâria alt material. A fost inventată în anul 1812 de către mineralogul german Friedrich Mohs (1773-1839).[1]

Este o scară relativă, ordinală, care nu permite aprecierea precisă a diferenței de duritate între două materiale. La baza ei stau 8 minerale:[2]

Scara de duritate Mohs Mineral etalon Duritate absolută Duritate la căldură Prelucrare Alte minerale cu duritate asemănătoare
1 Talc 1,3 40 grade se zgârie cu unghia Bronz
2 Gips 3,6 50 grade se zgârie cu unghia Halit, Clorit
3 Calcit 8,4 60 grade se zgârie cu o monedă din bronz Biotit, Aur, Argint
4 Fluorină 25,5 70 grade se zgârie cu cuțitul, cu sticla Dolomit, Blendă
5 Apatit 50 80 grade se zgârie cu cuțitul, cu sticla Hematit, Lapis lazuli
6 Ortoclaz 62,8 90 grade se zgârie cu pila de oțel Opal, Rutil
7 Cuarț 72,2 100 grade se prelucrează cu diamantul, zgârie sticla Granat, Turmalină, Agat
8 Topaz 95,7 120 grade se prelucrează cu diamantul, zgârie sticla Beril, Spinel
9 Corindon 10,5 200 grade
10 Diamant 120,6 500 grade

Dacă un material oarecare poate să zgârie de exemplu fluorina, dar nu și apatitul, duritatea sa pe scara Mohs este între 4 și 5 (convențional 4,5). De exemplu, duritatea unei unghii umane este de 2,5. Aurul și argintul în stare pură au duritatea între 2,5 și 3. Monedele de cupru au duritatea 3, lamele de cuțit - 5,5, sticla 6-7 etc.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ http://www.calce.umd.edu/general/Facilities/Hardness_ad_.htm Arhivat în , la Wayback Machine. en
  2. ^ http://www.amfed.org/t_mohs.htm Arhivat în , la Wayback Machine. American Federation of Mineralogical Societies - Mohs Scale of Hardness en

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Scara_de_duritate_Mohs&oldid=16124249