Serghei Lazo

Serghei Lazo
Date personale
Născut	23 februarie/7 martie 1894[1] Piatra, raionul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	mai 1920 (26 de ani)[1] Muraviov-Amurski⁠(d), Dalnerechensk Urban Okrug⁠(d), RSFS Rusă, URSS
Cauza decesului	plagă împușcată[*]​
Cetățenie	Imperiul Rus  Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
Ocupație	partizan revoluționar militar
Activitate
Partid politic	PCUS (1918–prezent) Partidul Socialist-Revoluționar de Stânga[*]​
Alma mater	Școala militară Alekseev[*]​ Institutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[*]​ Universitatea de Stat din Moscova
Modifică date / text

Serghei Gheorghevici Lazo (în rusă: Серге́й Гео́ргиевич Лазо́; n. 7 martie 1894, Piatra, ținutul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. mai 1920, stația Muraviev–Amurskaia, Extremul Orient, RSFS Rusă) a fost un militant comunist din perioada Războiului civil din Rusia (1917–1922).

S-a născut într-o familie de moșieri moldoveni în apropiere de Orhei (azi în Republica Moldova). În 1917, fiind cadet la Academia Militară din Sankt Petersburg, a trecut de partea bolșevicilor. A condus mișcarea comunistă din Extremul Orient rus, unde a fost capturat de japonezi și condamnat la moarte, fiind ars de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raione din Rusia poartă numele lui Lazo.

Între 1944 și 1991 orașul Sîngerei din Republica Moldova s-a numit Lazovsk, în cinstea lui Lazo. În epoca sovietică mai multe întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri din RSSM, precum și Universitatea tehnică a Moldovei au purtat numele lui Serghei Lazo.

În sectorul Botanica din Chișinău există un monument dedicat lui, construit în anii sovietici, situat în părculețul omonim de pe strada Sarmisegetusa unde se află și un scuar ce-i poartă numele. În orașul Sîngerei de asemenea e amplasat un bust al său.

• Сергей Лазо. Воспоминания и документы. — Сб., М., 1938.
• Лазо О. Боевой путь Сергея Лазо. — М., 1938.
• Лазо О. А. Народный герой С. Лазо. — Иркутск, 1957.
• Лазо О. А. Сергей Лазо. — М.: ДОСААФ, 1965. — 64 с.
• Крушанов А. И. С. Г. Лазо // Этих дней не смолкнет слава. Владивосток, 1966.
• Сергей Лазо: воспоминания и документы / сост. Г. Е. Рейхберг, А. П. Шурыгин, А. С. Лазо. — 2-е изд. — М., Политиздат, 1985.

• Conacul familiei Lazo

• ru Сергей Георгиевич Лазо