Stanislav Binički

Stanislav Binički
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Kruševac, Principatul Serbiei Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Belgrad, Teritoriul Comandantului Militar în Serbia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Nou din Belgrad[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Serbia[5] Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
dirijor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1889–1920
Cunoscut pentruAt Dawn
March on the Drina

Stanislav Binički (în sârbă Станислав Бинички, pronunțat [stǎnislaʋ binǐt͡ʃkiː]; n. , Kruševac, Principatul Serbiei – d. , Belgrad, Teritoriul Comandantului Militar în Serbia) a fost un compozitor, dirijor și pedagog sârb. Student al compozitorului german Josef Rheinberger, a devenit primul director al Departamentului de Operă al Teatrului Național din Belgrad în 1889 și a început să lucreze cu Orchestra Militară din Belgrad un deceniu mai târziu. A compus prima operă sârbă, Na uranku în 1903. În 1911, Binički a înființat a doua Școală de muzică sârbă. S-a alăturat armatei sârbe după izbucnirea Primului Război Mondial și a compus una dintre cele mai faimoase opere ale sale, Marșul spre Drina, în urma victoriei sârbești în bătălia de pe Muntele Cer. S-a retras din funcția de șef al Departamentului Operei al Teatrului Național în 1920 și a murit la Belgrad în 1942. Este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori sârbi ai Generației anilor 1870.

Viața și cariera

[modificare | modificare sursă]

Stanislav Binički s-a născut la 27 iulie 1872 în satul Jasika, lângă Kruševac, Principatul Serbiei. A studiat la Belgrad și München cu compozitorul german Josef Rheinberger.[7] Binički a fost primul director al Operei din Teatrul Național din Belgrad în 1889.[8] [9] În 1899, a început să colaboreze cu Orchestra Militară din Belgrad. A îmbogățit repertoriul muzical al orchestrei cu piese precum a Simfonia 8 a lui Franz Schubert, uvertura lui Richard Wagner Rienzi, Dansurile slave ale lui Antonín Dvořák și Simfonia italiană a lui Felix Mendelssohn Bartholdy.[10] Prima operă sârbă, Na uranku, a fost scrisă de Binički și a avut premiera în 1903.[11][12] Criticii de muzică John Warrack și Ewan West au descris opera ca pe o lucrare de pionierat și au lăudat utilizarea ingenioasă a lui Binički a unor stiluri muzicale contrastante pentru a înfățișa lupta dintre sârbi și turci.[7]

Stanislav Binički

În 1911, Binički a înființat a doua Școală de muzică sârbă din cadrul Societății de Cântare Stanković.[13] A continuat să realizeze primele spectacole sârbe ale Simfoniei nr. 9 a lui Ludwig van Beethoven și a Creației lui Joseph Haydn.[9] A compus o piesă intitulată Serviciul Memorial în 1912.[9] Instrumentele și muzica scenică ale lui Binički au combinat în general elemente sârbești, ale Orientului Mijlociu și europene - în mare parte cele italiene. Lucrările sale corale sunt în mare parte reprezentative pentru muzica populară sârbă.[9]

Încurajat de Stanislav Binički, Teatrul Național a interpretat opere precum Trubadurul, Djamileh, Der Freischütz, Werther și Mignon în sezonul 1913-14. Munca teatrului național a fost întreruptă de izbucnirea Primului Război Mondial în vara anului 1914.[11] Binički s-a alăturat armatei sârbe după declararea războiului. El a compus ceea ce a devenit ulterior cunoscut sub numele de Marșul spre Drina la scurt timp după bătălia de pe Muntele Cer pentru a comemora victoria sârbă. El a dedicat-o comandantului său favorit în armată, colonelul Stojanović, care a fost ucis în luptă. Piesa sa a fost denumită inițial Marșul spre Victorie. Unii cercetători au emis ipoteza că Binički s-a inspirat dintr-un marș militar turc otoman.[14]

În 1915, Serbia a fost invadată de Austro-Ungaria, Imperiul German și Regatul Bulgariei. Liniile sârbești s-au prăbușit rapid, iar armata sârbă a fost forțată să se retragă prin Albania. Orchestra Militară de la Belgrad a pierdut ulterior toate instrumentele și întreaga sa arhivă muzicală. Binički a supraviețuit retragerii și a reușit să ajungă pe insula greacă Corfu, unde a strâns instrumente noi, și-a reconstruit partiturile și a aranjat un concert în Teatrul Național Corfu.[10] El și alți muzicieni sârbi au vizitat Franța în 1917, unde au început o activitate muzicală cu trei concerte susținute la Paris. După război, Binički s-a întors în Balcani și a luat parte la un tur de șase luni prin orașele nou-creatului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor.[15] S-a retras din funcția de șef al Sectorului Operei al Teatrului Național în 1920 [8] și a fost succedat de Stevan Hristić.[9]

Stanislav Binički a murit la Belgrad la 15 februarie 1942.[7]

Binički este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori sârbi ai Generației anilor 1870.[16] Marșul spre Drina este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.[9] Piesa a cunoscut o popularitate răspândită în timpul și după primul război mondial[16] și a devenit una dintre cele mai cunoscute melodii naționaliste sârbe.[17]

Lucrări majore

[modificare | modificare sursă]
  • Grivna - versuri de A. Šantić.[18]
  • Kad ja vidjeh oči tvoje - J. Ilic.
  • Da su meni oči tvoje - J. Ilić.
  • o polju je kiša pala - J. Jovanović -Zmaj.[19]
  • Spava moma
  • Jorgovan grana procvala - A. Šantić.[20]
  • Na Liparu - Đ. Jakšić.
  • Mila sliko njena - A. Šantić.[21]
  • Dan za danom u ton nepovrat.
  • Siđi mi draga, siđi - J. Jovanović - Zmaj.
  • Imam jednu želju.

Alte compoziții

[modificare | modificare sursă]
  • Pune oko sveta - B. Nušić
  • Tašana - B. Stanković[22]
  • Zlato moje, srce moje
  • Cvetala mi ruža
  • Imam jednu želju[23]
  • Kraljevo kolo
  • Srpskoj slobodi - muški zbor
  • Đido - po D. Jenku
  • U kolu (Iz zbirke "Seljančice")
  • Na Uranku - operă, într-un singur act
  • Jorgovan grana procvala
  • Mijatovke
  • Ekvinocijo - Uvertira - I. Vojnović
  • Ježeva molitva
  • Pesme iz Južne Srbije
  • Svečani marš (Marš kraljeve garde)
  • Potera - pesme
  • Ljiljan i Omorika - bajka
  • Taras Buljba
  • Enon Arden - muzică de Richard Strauss - ar. teksta za recitaciju Stanislav Binički
  • Pozdrav kraljevoj verenici - Partitura za mešoviti zbor, 1922 [24]
  • Gardiski marš
  • Irmos
  • Duhovne pesme
  • Marš na Drinu
  • Paradni Marte
  1. ^ a b „Stanislav Binički”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Stanislav Binički, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  3. ^ a b Stanislav Binički, International Music Score Library Project, accesat în  
  4. ^ a b Stanislav Binički, Discogs, accesat în  
  5. ^ http://www.serbiancomposers.org/sr/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ a b c Warrack & West 1996, p. 49.
  8. ^ a b Milanović 2009, p. 30.
  9. ^ a b c d e f Strimple 2005, p. 182.
  10. ^ a b Tomašević 2009, p. 37.
  11. ^ a b Milanović 2009, p. 20.
  12. ^ Samson 2013, p. 264.
  13. ^ Tomašević 2009, p. 45.
  14. ^ Petrović, Žarko (). „Marš na Drinu: Stanislav Binički komponovao je jedan od najlepših marševa” [The March on the Drina: Stanislav Binički Composed one of the Most Beautiful Marches]. Glas Javnosti (în Serbian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Tomašević 2009, p. 39.
  16. ^ a b Samson 2013, p. 337.
  17. ^ Gordy 1999, pp. 128–129.
  18. ^ 1924 sheet music cover, "Grivna", Geca Kon, Belgrade. Scribd.com (12 January 2013). Retrieved on 31 July 2014.
  19. ^ 1924 sheet music cover, "Po polju je kisa pala", Geca Kon, Belgrade. Scribd.com. Retrieved on 31 July 2014.
  20. ^ "Jorgovan grana procvala" sheet music, Jovan Frajt, Belgrade. Kompozicija Šantićeve pesme iz zbirke "Grivna". Scribd.com (12 January 2013). Retrieved on 31 July 2014.
  21. ^ "Mila sliko njena" sheet music, Belgrade. scribd.com
  22. ^ "Tasana" sheet music. Scribd. Scribd.com (12 January 2013). Retrieved on 31 July 2014.
  23. ^ Kompozicije — Stanislav Binički Arhivat în , la Wayback Machine.. Riznicasrpska.net. Retrieved on 31 July 2014.
  24. ^ 1922 sheet music, "Pozdrav kraljevoj verenici", Belgrade, 1922. Scribd.com (12 January 2013). Retrieved on 31 July 2014.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]