Takako Irie

Takako Irie
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (83 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăTama Cemetery[*][[Tama Cemetery (cemetery in Tokyo, Japan)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipneumonie Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMichiyoshi Tamura[*][[Michiyoshi Tamura (Japanese actor and film producer)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiWakaba Irie[*][[Wakaba Irie (actriță japoneză)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia
 Imperiul Japonez (–) Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
producătoare de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materBunka Gakuin[*][[Bunka Gakuin (Japanese vocational school)|​]]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Takako Irie (入江たか子 Irie Takako?), pe numele real Hideko Higashibōjō, (n. , Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia – d. , Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia) a fost o actriță de film japoneză.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Tokyo în familia aristocratică Higashibōjō (numele ei real a fost Hideko Higashibōjō (東坊城 英子 Higashibōjō Hideko?)), a absolvit cursurile de teatru de la Academia Bunka Gakuin și a debutat ca actriță în 1927 în filmele mute produse de compania Nikkatsu.[4] Cariera ei a început să crească la sfârșitul anilor 1920, după ce Kenji Mizoguchi i-a oferit rolul principal în filmul Tokai kokyogaku (1929).[5] A devenit una dintre vedetele cinematografiei mute japoneze,[5] jucând în special în filmele regizate de Tomu Uchida și Kenji Mizoguchi. Datorită trăsăturilor sale delicate și rafinate, ea a întruchipat roluri de femei tradiționale sau de femei fatale.

Takako Irie a apărut în mai multe reclame pentru diferite bunuri comerciale. Ea a fost subiectul unei picturi de tip paravan pliabil realizate de artistul școlii Nihonga Nakamura Daizaburō, care a fost expusă la Expoziția Imperială Teiten din 1930 și care se află acum în colecția Muzeului de Artă din Honolulu; au fost realizate, de asemenea, păpuși cu chipul ei.[6]

În 1932 Takako Irie a părăsit Nikkatsu și a devenit prima femeie japoneză care a fondat propria companie de producție, Irie Production.[7] Ea a produs patru filme regizate de Kenji Mizoguchi. Primul este filmul de propagandă Manmō kenkoku no reimei („Zorii întemeierii unui stat: Manchuria-Mongolia”) din 1932. Au urmat apoi Taki no shiraito („Magicianul apei”, 1933), în care Irie a interpretat rolul principal, Gion Matsuri („Festivalul Gion”, 1933, film pierdut) și în cele din urmă Jinpu-ren („Vânturile sacre”, 1934). Kenji Mizoguchi s-a certat însă cu actrița și producătoarea sa și s-a întors la compania Nikkatsu pentru următorul său film.[8][9] Takeko Irie a fost apoi o vedetă a companiei Toho.[5]

Cu toate acestea, odată cu lansarea filmului sonor, cariera ei a devenit tot mai dificilă: a jucat rolul principal în câteva filme regizate de Mikio Naruse, în filmele Otto no teiso (1937) și Tōjurō no koi (1938) ale lui Kajirō Yamamoto, mentorul lui Akira Kurosawa, precum și rolul mamei în filmul Ichiban utsukushiku („Cea mai frumoasă”, 1944) al lui Kurosawa.[10] Cu excepția acestora, Takako Irie a jucat doar roluri secundare. După război, actrița s-a despărțit de compania Toho, iar cariera ei a intrat rapid în declin.[11] A avut probleme de sănătate și a trecut printr-o serie de umilințe personale și profesionale, ajungând să accepte să apară în filme horror de categoria B pentru a-și întreține familia. Takako Irie a devenit cunoscută în perioada postbelică drept „interpreta pisicii monstruoase” (bakeneko joyū) pentru că a apărut într-o serie de filme cu monștri.[4] Lovitura fatală a carierei sale i-a dat-o probabil Kenji Mizoguchi atunci când a exclus-o din distribuția filmului Împărăteasa Yang Kwei-Fei în 1955.[7]

Akira Kurosawa i-a încredințat rolul soției guvernatorului Mutsuta (femeia înțeleaptă care-l avertizează pe Sanjuro (Toshirō Mifune) că „cea mai bună sabie este cea care rămâne în teacă”) în filmul Sanjuro (1962), la optsprezece ani după ce Irie a jucat pentru prima oară într-un film al celebrului cineast japonez.[7] Takako Irie a renunțat apoi la cariera de actriță și a administrat un club din cartierul comercial Ginza al orașului Tokio.[7] A continuat totuși să joace ocazional în filme cel puțin până la sfârșitul anilor 1970, apărând, spre exemplu, în Byoinzaka no kubikukuri no ie („Casa spânzuraților”, 1979).[11]

Soțul ei, Michiyoshi Tamura, a fost un producător de film. Fiica lor, Wakaba Irie, născută în 1943, este, de asemenea, actriță. Fratele lui Takako Irie, Yasunaga Higashibōjō, a fost scenarist și regizor de film. În cursul carierei sale, Takako Irie a apărut în aproximativ 170 de filme între 1928 și 1984.[12]

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]
Tokihiko Okada și Takako Irie în Magicianul apei (1933)
Takako Irie și Kumeko Urabe în Magicianul apei (1933)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Takako Irie”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b Takako Irie, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b Takako Irie, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b „Irie Takako”. Nihon jinmei daijiten (în japoneză). Kōdansha. Accesat în . 
  5. ^ a b c Galbraith IV (2002), p. 326.
  6. ^ Kendall Brown ș.a. (eds.). Taishō Chic: Japanese Modernity, Nostalgia, and Deco. Honolulu Academy of Arts, 2001. pp. 70-77.
  7. ^ a b c d Mitsuhiro Yoshimoto (). Kurosawa: Film Studies and Japanese Cinema (în engleză) (ed. Duke University Press). p. 298. ISBN 9780822325192. 
  8. ^ Noël Simsolo (). Kenji Mizoguchi (în franceză) (ed. Cahiers du cinéma éditions, Collection Grands Cinéastes). p. 18. ISBN 978-2-86642-497-8. 
  9. ^ „Irie Production” (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ Galbraith IV (2002), pp. 326-327.
  11. ^ a b Galbraith IV (2002), p. 327.
  12. ^ „Filmografie” (în japoneză). Accesat în . 
  13. ^ Galbraith IV (2002), p. 699.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Takako_Irie&oldid=15602624