Tannhäuser (operă)

Tannhäuser (operă)
Tannhäuser și Venus, de Otto Knille (1873)
Titlu original	Tannhäuser und der Sängerkrieg auf Wartburg
Genul	operă romantică
Ciclul	3 acte, 4 tablouri
Compozitorul	Richard Wagner
Libretul	Richard Wagner
Data premierei	1845
Locul premierei	Königliches Hoftheater Dresda
Limba	germană
Durată	cca. 3 ore
Locul acțiunii	Thuringia, la Wartburg
Timpul acțiunii	la începutul secolului al XIII-lea
Modifică date / text

Tannhäuser și întrecerea poetică din Wartburg (títlul original în germană Tannhäuser und der Sängerkrieg auf Wartburg) este o operă în trei acte cu muzica și libretul în limba germană, compusă de Richard Wagner și bazată pe două legende germane. 

Temele principale ale operei sunt lupta între iubirea sacră și cea profană și răscumpărarea prin iubire, temă dominantă la Wagner.

Premiera operei a avut loc la Dresda, la 19 octombrie 1845, însă performanța a fost sub așteptări, din cauza  distribuției necorespunzătoare. Tenorul care a întrupat personajul principal, Joseph Tichatscheck, deși era înzestrat cu o voce magnifică, avea slabe calități dramatice, într-unul din rolurile cele mai dificile din istoria operei. Același lucru se putea spune de Johanna Wagner, nepoata compozitorului, interpretând-o pe Elisabeth: voce proaspătă, era prea tânără pentru a înțelege temperamentul complex al protagonistului. Wihelmine Schröder-Devrient, veche glorie în declin, a fost depășită vocal și scenic de rolul zeiței Venus.^[2]

Factori care au influențat, de asemenea, au fost durata (peste trei ore) și complexitatea dramatică, pentru că, deși a păstrat unele vestigii din opera cu numere, este articulată în jurul melodiei fără sfârșit. Deși Wagner s-a simțit tentat să scurteze unele lungimi, în cele din urmă a păstrat totul.

Această operă ocupă locul 53 în topul celor 100 cele mai reprezentate în perioada 2005-2010, conform statisticilor din Operabase, fiind a 14-a în Germania și a șasea a lui Wagner, cu 82 de spectacole.

• Hermann, conte de Turingia (bas)
• Tannhäuser (tenor)
• Wolfram von Eschenbach (bariton)
• Walther von der Vogelweide (tenor)
• Biterolf (bas)
• Heinrich der Schreiber (tenor)
• Reinmar von Zweter (bas)
• Elisabeta de Turingia, nepoata contelui (soprană)
• Venus (soprană sau mezzo-soprană)

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Tabloul I. Interiorul grotei zeiței Venus^[3]

Sirenele, naiadele, satirii și amorașii se joacă și dansează pentru a-i distra pe Venus și pe Tannhäuser, care trăiește aici de mult timp, sedus de zeiță (Balet și Cr.: Naht euch dem Strande!: Haideți pe malul apei!) Ea își dă seama că  Tannhäuser nu se mai simte la fel de fericit ca înainte (D: Geliebter, sag: Spune-mi, iubite.) La întrebările ei, Tannhäuser îi spune că ar dori să se întoarcă în lumea lui. Zeița încearcă să-l facă să uite aceste idei și-l roagă să cânte. Trubadurul preamărește iubirea carnală, dar îi este dor de ceilalți muritori. (S.: DieTöne lob (La3):  Cânt spre slava ta!) Venus încearcă să-l convingă să rămână lângă ea, dar nu reușește. (S.: Geliebter, komm!: O, vin', iubitule!) Când îl lasă să plece, îi prezice că într-o zi își va aminti de ea. Iar ea va fi atunci dispusă să-l ierte (S.: Wie hat' ich das erworben: Ce-am făcut eu să merit asta?)

Tabloul II. O vale lângă castelul Wartburg

Un  ciobănaș paște oile în timp ce cântă (Frau Holda). Se apropie pelerinii care sunt în drumul lor spre Roma. Tannhäuser cade în genunchi în fața lor și cere să se alăture grupului (Cr.: Zur dir perete ich: Către tine mă duc), când dintr-o dată intră un grup de vânători, condus de conte, care îl recunoaște pe trubadur și îl salută. Întrebat, Tannhäuser nu spune de unde vine și continuă cu ideea sa de a merge la Roma (Nc.: O, bleib!: Oh, stai'), până în momentul în care Wolfram îi spune că Elizabeth este foarte tristă din momentul plecării sale (S.: Als du kühnen Sange). Trubadurul auzind numele iubitei decide să se întoarcă la Wartburg (Nc.: O Kehr zurück!: O, întoarce-te cu noi!!!; Der Himmel: Cerul).

Sala festivă din Wartburg

Elisabeth cântă locul care  a văzut atâtea mari competiții și care își va recăpăta strălucirea odată cu revenirea lui Tannhäuser (A.: Dich teure Halle: Tu, nobilă sală) (Si4). Trubadurul în cele din urmă se întâlnește cu tânăra domniță care, plină de discretă bucurie, îi urează bun venit (D: O Fürstin !: Oh, Prințesă!; Ich preise dieses Wunder: Binecuvântat acest miracol; D: Gepriesen sei die Stunde: Binecuvântate aceste ceasuri). Se apropie contele și, văzând bucuria nepoatei sale, îi promite că își va îndeplini toate dorințele (Noch bleibe denn unausgesprochen: Să mai rămână lucruri nerostite). Vin nobilii pregătiți să participe la concurs (Cr.‑ Freudig begrüsen wir: Vesel salutăm). Contele amintește istoria măreață a locului și promite că mâna nepoatei lui va fi premiul pentru câștigătorul concursului (S.: Gar und viel schön). Începe competiția. Wolfram cântă laudând iubirea mistică (S.: Blick ich umher: Mă uit în jurul meu). Tannhäuser îi spune că dragostea este o pasiune mortală (S.: O Wolfram). Biterolf îi răspunde că iubirea este sentimentul eroic, care apără virtutea. (S.: Heraus zum Kampfe mit uns allen!: Vă provoc la un duel!). Wolfram invocă pe cel atotputernic, care îl va inspira (S.: O Himmel: Oh, ceruri!). Tannhäuser, exasperat, laudă dragostea carnală și susține că a fost pe Muntele lui Venus (S: Dir, Göttin der Liebe (,): Tu, zeiță a dragostei). Toți sunt indignați, acuzându-l de blasfemie (Nc.: Ihr habt'es gehört!: "Ceea ce ai auzit!). Când cavalerii dau să-l atace cu săbiile, Elisabeth intervine și cere iertare, căci crede că Tannhäuser se va întoarce la zei (S. și C.: Der Unglücksel'ge: Nefericitul; Ein Engel: Un înger). Contele spune că își poate găsi iertarea doar însoțind pelerinii la Roma (S.: Ein furchtbares Verbrechen: O crimă oribilă; Nc.: Mit ihnen du sollst wallen: trebuie să mergi cu ei.) Imediat se aude corul de pelerini care trece în apropierea castelului. Tannhäuser fuge să li se alăture (Cr.: Am hohen Fest: Oh, zile de sărbătoare). (Intermezzo: Pelerinajul lui Tannhäuser).

Valea care duce la Wartburg

Wolfram o privește cu adorație pe  Elisabeth care se roagă la fecioară (S.: Wohl wüsst ich sie hier im Gebet zu finden: Știam că aici o voi găsi, rugându-se.) Se apropie un grup de pelerini (Cr.: Beglückt darf nun dich: Fericit pot să o revăd), dar între ei tânăra nu-l vede pe iubitul ei. Cu tristețe se resemnează să moară și să ceară iertare pentru păcatele sale (S.: All mächt'Jungfrau: Sfântă Fecioară atotputernică.)     Se lasă noaptea. Când tânăra pleacă, Wolfram, care a iubit-o dintotdeauna, cânt luceafărului de seară să o însoțească în urcarea sa la ceruri (R.: Wie Todesahnung: Ca o presimțire a morții; A.: O du mein Hilder Abendstern: O, tu, dulce stea a serii.) Dintr-o dată, apare un om în zdrențe. Este Tannhäuser, pe care prietenul său nu îl recunoaște. Când în cele din urmă își dă seama, îl întreabă dacă a dobândit iertarea (D: Ich hörte Harfenschlag: am auzit sunetul de harpă). Trubadurul, agresiv, îi răspunde că Papa a refuzat spunând că așa cum bătrânul său toiag nu va înflori niciodată, așa nu va primi el iertare pentru păcatul său. Tannhauser declamă Narațiunea: Inbrust im Herzem ('3: Inimă în flăcări), declarând că vrea doar să se întoarcă în brațele lui Venus. Brusc apare zeița și Tannhäuser aleargă spre ea, în timp ce prietenul său încearcă să-l salveze. Când acesta rostește numele Elisabethei, Venus dispare cu tot cu anturajul său (Willkommen, ungetreuer Mann: Bun venit, bărbat necredincios). În întuneric apare o procesiune cu torțe care transportă sicriul tinerei domnițe. Tannhäuser vine lângă sicriul ei, îi spune  să se roage pentru el și cade mort peste ea. În acel moment se apropie un grup de tineri pelerini care transportă cârja papală pe deplin înflorită, simbol al lui iertării lui Tannhäuser de către Dumnezeu . (Nc.: Ich ward der Engel sel'ger Lohn: Așteptam răsplata îngerilor).

DVD

• 1978 Gwyneth Jones (Elisabeth și Venus), Spa-uri Wenkoff, Bernd Weikl / Bayreuth Festival / Colin Davis
• 1982 Eva Marton, Tatiana Troyanos, Richard Cassilly, Bernd Weikl / Metropolitan Opera / James Levine
• 1989 Cheryl Studer, Ruthild Engert-Ely, Richard Versalle, Wolfgang Brendel / Bayreuth Festival / Giuseppe Sinopoli
• 1994 Nadine Seconder, Waltraud Meier, René Kollo, Și Bernd Weikl / Bayerische Staatsoper / Zubin Mehta
• 2003 Solveig Kringelborn, Isabelle Kabatu, Peter Seiffert, Thomas Hampson / Zurich Opera house / Franz Welser-Möst
• 2008 Camilla Nylund, Waltraud Meier, Robert Gambill, Roman Trekel / Orchestra Simfonică Germană Berlin / Philippe Jordan

Premiera operei Tannhäuser la Opera Română din Cluj a avut loc la 16 martie 1921.^[5]

• Richard Wagner, Tannhäuser sau Lupta cântăreților dela Wartburg: dramă muzicală în trei acte; traducere în metru original de Șt. O. Iosif, 80 p., Editura Librăria Leon Alcalay, București, 1908
• Negrea, Nicolae, CARTEA SPECTATORULUI DE OPERĂ, București 1958: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., 442 pag. ;
• Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
• Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
• Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München 1990: Orbis Verlag, p. 586, ISBN 3-572-05190-8 ;

• Operă
• Operetă

• Tannhäuser pe site-ul   Arhivat în 9 iunie 2021, la Wayback Machine.

v • d • m Opere de Richard Wagner Opere Zânele (1833) Dragoste interzisă (1836) Rienzi (1840) Olandezul zburător (1843) Tannhäuser (1845) Lohengrin (1850) Tristan și Isolda (1865) Maeștrii cântăreți din Nürnberg (1867) Inelul Nibelungilor (1869-1876) Aurul Rinului (1869) Walkiria (1870) Siegfried (1876) Amurgul zeilor (1876) Parsifal (1882) Opere incomplete Die Laune des Verliebten (1830) Männerlist grösser als Frauenlist (1838)