Țările Coroanei Sfântului Ștefan

Țările Coroanei Sfântului Ștefan
—  regiune istorică și diviziune administrativă  —
Drapel Stemă
Coordonate: 47°28′00″N 19°03′00″E ({{PAGENAME}}) / 47.466666666667°N 19.05°E
Țară	Austro-Ungaria
Atestare	1867
Dispariție	16 noiembrie 1918
Reședință	Budapesta
Populație (1918)
- Total	15.642.102 locuitori
Prezență online
Poziția regiunii Țările Coroanei Sfântului Ștefan
Modifică date / text

Istoria Ungariei
Acest articol este parte a unei serii
Panonia, formarea Ungariei
Panonia
Preistoria maghiarilor
Cucerirea Bazinului Panonic
Anii incursiunilor militare
Evul Mediu
Principatul Ungariei
Regatul Ungariei
Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne
Ocupația otomană
Regatul Ungariei Răsăritene
Principatul Transilvaniei
Războiul de independență condus de Francisc Rákóczi al II-lea (1703-1711)
Ungaria Regală
Istoria maghiară în secolul al XIX-lea
Epoca reformelor
Revoluția Maghiară din 1848-1849
Compromisul austro-ungar din 1867
Imperiul Austro-Ungar
Istoria maghiară în secolul al XX-lea
Revoluția Mîja-de-toamnă
Republica Ungară (1918-1919)
Republica Ungară a Sfaturilor
Republica Ungară (1919–1920)
Tratatul de la Trianon
Regatul Ungariei (1920–1944)
Ungaria în cel de-al Doilea Război Mondial
Statul Maghiar (1944-1945)
Republica Populară Ungară
Revoluția din 1956
Ungaria contemporană
Republica Ungară
Portal Ungaria  v • d • m

Țările Coroanei Sfântului Ștefan (în maghiară Szent István Koronájának Országai / A Magyar Szent Korona Országai, în croată Zemlje krune Svetog Stjepana, în slovacă Krajiny Svätoštefanskej koruny, în germană Länder der Heiligen Ungarischen Stephanskrone) a fost numele oficial al vechiului Regat al Ungariei în cadrul dublei monarhii Austro-Ungaria înființate în 1867. Numele neoficial era jumătatea ungară a Dublei Monarhii sau, din punctul de vedere al funcționarilor și juriștilor vienezi, Transleithania (în latină: „Țara de dincolo de Leitha”). Aceste țări constituiau partea sud-estică a Austro-Ungariei și aveau drept capitală regală Budapesta.

Țările unite ale Coroanei Sfântului Ștefan au cuprins de-a lungul istoriei teritoriile Ungariei contemporante, ale Slovaciei de astăzi, ale Transcarpației, ale Banatului, ale Voivodinei sârbești de astăzi, ale Burgenlandului austriac contemporan, Transilvania de astăzi (în sensul nou și lărgit al termenului), minuscule părți din Polonia de astăzi, fostul regat al Croației și Slavoniei precum și Orașul Fiume și împrejurimile. În contrast cu alte părți ale Monarhiei Habsburgice, toate aceste țări s-au aflat în afara Sfântului Imperiu Roman, care s-a destrămat în 1806.

Imnul acestei structuri suprastatale habsburgice a fost Doamne, păzește-l pe împăratul Francisc (1826-1918).

În timpul revoluției din 1848/1849, o parte considerabilă din nobilii maghiari au vrut să se rupă de stăpânirea habsburgică, ceea ce habsburgii au împiedicat cu ajutor rusesc. După aceea au urmat ani de rezistență pasivă în Ungaria până când, în urma conflictelor cu Prusia și cu Italia din 1866, slăbitul și vulnerabilul împărat al Austriei s-a văzut silit, în 1867, să-i facă Ungariei concesii substanțiale prin Compromisul austro-ungar: în principal, transformarea unitarului Imperiu austriac în dubla monarhie Austro-Ungaria. Prin această transformare, Ungaria a obținut ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867–1918.

Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în regiunile de limbă germană se numeau „jumătăți de imperiu” (Reichshälften); în regiunile de limbă maghiară, termenii și denumirile care conțineau „imperial” (Reich) erau evitate în măsura posibilităților. Funcționari și juriști au inventat termenii Cisleithania și Transleithania. Teritoriul Bosnia și Herțegovina, ocupat în 1878 și anexat în 1908, nu aparținea nici unuia dintre cele două state, ci administrat în comun. După unirea oficială a Transilvaniei cu Regatul Ungariei în 1867 – unirea fusese deja proclamată pentru prima dată în 1848/1849 – țările Coroanei maghiare cuprindeau: Regatul Ungariei, Regatul Croației și Slavoniei și orașul liber Fiume.

În 28 octombrie 1918 a fost proclamată, la Praga, Republica Cehoslovacă, care a revendicat suveranitatea asupra „Ungariei de Sus“ locuite majoritar de slovaci. În 29 octombrie 1918, parlamentul croat a anunțat sfârșitul unirii cu Ungaria și apartenența la noul Stat al slovenilor, croaților și sârbilor (care, o lună mai tâziu, avea să fuzioneze cu Regatul Serbiei, pentru a deveni Regatul Iugoslaviei). Transilvania a fuzionat cu Regatul României. La 31 octombrie 1918, Ungaria a desfăcut ultimele legături statale cu Austria, act prin care Austro-Ungaria a încetat să existe.

• 
  Țările croate (Dalmația, Slavonia și centrul Croației) sunt ușor de recunoscut în partea stângă a acestei hărți englezești de la 1726; teritoriul marcat „Romania” e, de fapt, Rumelia.
• 
  Austro-Ungaria cu Cisleithania (galben), Transleithania (roz) și Bosnia-Herțegovina (portocaliu), în D.H. Lange: Volksschul-Atlas. 1899
• 
  Austro-Ungaria în sec. 20 – Țările Coroanei Maghiare sunt 16 (Regatul Ungariei) și 17 Regatul Croației și Slavoniei; 18 este Condominiul Bosnia și Herțegovina, iar restul e Cisleithania

Loc	Țară	Capitală	Etnii	Religie	Observații	Stemă
	Regatul Ungariei	Bratislava, Buda	maghiari, slovaci, sârbi, germani, ruteni, români	romano-catolici, greco-catolici, calviniști	În 1526–1541, împărțit între Ferdinand I și Ioan I Zápolya. În 1541–1699, stăpânit parțial de Imperiul otoman.
	Regatul Slavoniei	Osijek	sârbo-croați	romano-catolici, ortodocși	În 1526–1699, stăpânit în cea mai mare parte de Imperiul otoman, în 1849 unit cu Regatul Croației, devenit Regatul Croației și Slavoniei, Țară a Coroanei.
	Regatul Croației	Zagreb	sârbo-croați	romano-catolici, ortodocși	În 1097–1918 cel mai adesea în uniune personală, iar din 1867 și în uniune reală cu Regatul Ungariei; în 1849 unit cu Regatul Slavoniei, devenit Regatul Croației și Slavoniei, Țară a Coroanei.
	Regatul Croației și Slavoniei	Zagreb	sârbo-croați	romano-catolici, ortodocși	Fondat în 1849, prin unirea regatelor Croației și Slavoniei.
	Orașul Fiume și împrejurimile	Fiume	italieni, croați, maghiari		Cumpărat în 1465 de Monarhia Habsburgică, în 1526 cedat administrației coroanei maghiare, în 1779 Corpus separatum, în 1809–1815 parte din departamentul Adriatico (din Regatul Italiei, în cadrul Imperiului francez), recuperat de habsburgi în 1815, din 1867 oraș liber al coroanei maghiare, mai târziu comitat
	Marele Principat al Transilvaniei	Cluj, Sibiu	români, maghiari, sași	ortodocși, greco-catolici, Luterani, calviniști, romano-catolici	Țară cucerită în 1687, are principii ei până în 1711. Din 1765 e Mare Principat al imperiului, din 1867 parte a Ungariei.
	Banat	Timișoara	români, maghiari, germani, sârbi	romano-catolici, ortodocși, greco-catolici	în 1526–1718 stăpânit de Imperiul otoman; din 1718 Țară a Coroanei austriece, din 1779 parte a Ungariei.
	Voivodina Sârbească și Banatul Timișan	Timișoara	sârbi, români, germani, maghiari	ortodocși, greco-catolici	Voivodina și Banat, în 1849, s-au separat de Ungaria și de Granița militară bănățeană, devenind Voivodina Sârbească și Banatul Timișan; în 1860, cele două regiuni sunt împățite între Ungaria și Regatul Croației și Slavoniei.[1]

• Dieta Ungariei care era parlamentul Transleithaniei
• Lista prim-miniștrilor Transleithaniei
• Steaguri și steme ale regatelor și țărilor Austro-Ungariei
• Istoria Ungariei, Ungaria Mare
• Istoria Croației