Una furtiva lagrima (O lacrimă furtivă) este o romanță din actul II, scena 3 din opera italiană Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Este cântată de Nemorino (tenor) când se pare că elixirul dragostei pe care l-a cumpărat pentru a câștiga inima femei sale de vis, Adina, funcționează. Nemorino este îndrăgostit de Adina, dar ea nu este interesată de o relație cu un bărbat inocent, de la țară. Pentru a-i câștiga inima, Nemorino cumpără o poțiune de dragoste pe toți banii pe care îi are în buzunar. Acea poțiune de dragoste este de fapt un vin roșu ieftin vândut de un medic ambulant șarlatan, dar când o vede pe Adina plângând, știe că s-a îndrăgostit de el și este sigur că „elixirul” a funcționat.[1]
Textul original |
- Una furtiva lagrima
- negli occhi suoi spuntò:
- Quelle festose giovani
- invidiar sembrò.
- Che più cercando io vo?
- Che più cercando io vo?
- M'ama! Sì, m'ama,
- lo vedo, lo vedo.
- Un solo istante i palpiti
- del suo bel cor sentir!
- I miei sospir confondere
- per poco a' suoi sospir!
- I palpiti, i palpiti sentir,
- confondere i miei co' suoi sospir.
- Cielo, si può morir;
- di più non chiedo, non chiedo.
- Ah, cielo! Si può! Si può morir!
- Di più non chiedo, non chiedo.
- Si può morir! Si può morir d'amor.
|
French
Deutsch
