French
DeutschWelf al VII-lea
| Welf al VII-lea | |
| Duce de Spoleto, Margraf de Toscana | |
 Welf al VI-lea şi Welf al VII-lea (Abaţia Steingaden) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1135  |
| Decedat | (32 de ani) Siena, Republica Siena(d) |
| Cauza decesului | malarie |
| Părinți | Welf al VI-lea[1] Uta de Calw[*][1] |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf de Toscana (–) duce de Spoleto[*] (–) |
| Familie nobiliară | Dinastia Welfilor |
Modifică date / text  | |
Welf al VII-lea (n. 1135 – d. , Siena, Republica Siena(d)), membru al Casei de Welf, a fost duce de Spoleto și margraf de Toscana din 1160 până la moarte.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Welf a fost singurul fiu al lui Welf al VI-lea și al soției sale Uta, fiica lui Godfrey de Calw, conte palatin al Rinului.
Tatăl său a moștenit posesiunile familiei din Suabia incluzând importantele ținuturi Altdorf și Ravensburg, pe care le-a dat fiului său, Welf al VII-lea, care s-a ocupat totuși cel mai mult de administrarea posesiunilor din Italia. În acest timp tatăl său, Welf al VI-lea, s-a aflat în Suabia. Cei doi Welfi au sprijinit alegerea lui Frederic I Barbarossa ca rege german.
Welf al VII-lea l-a însoțit pe Frederic I Barbarossa în campaniile sale militare în Italia începând din 1154. În 1160 acesta i-a acordat titlurile de Duce de Spoleto și Margraf de Toscana.
Între 1164 și 1166 Welf al VII-lea a participat la disputa dintre tatăl său și Ugo de Tübingen. Potrivit cronicii Historia Welforum (1167–1174), la Dieta de la Ulm din 8 martie 1166 Ugo de Tübingen „sub ochii împăratului și ai ducelui Welf cel Tânăr, s-a aruncat la picioarele lui [împăratului], dar nu a putut evita să fie legat și dus în închisoare”.[2] Împăratul Frederic a tranșat disputa în favoarea Welfilor. De asemenea, Welf al VII-lea a participat la campania militară din 1167 în care malaria a devastat armata imperială și l-a forțat pe Frederic Barbarossa să se retragă dincolo de Alpi.
Welf al VII-lea a fost una dintre victimele epidemiei de malarie și a murit în 1167 la Siena. A fost înmormântat în biserica Abației Steingaden din Bavaria, acolo unde ulterior a fost înmormântat și tatăl său.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b The Peerage
- ^ Bernd Schneidmüller: Die Welfen. Herrschaft und Erinnerung, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-014999-7, 199.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Thomas Zotz, Andreas Schmauder, Johannes Kuber (ed.): Von den Welfen zu den Staufern. Der Tod Welfs VII. 1167 und die Grundlegung Oberschwabens im Mittelalter (Oberschwaben. Forschungen zu Landschaft, Geschichte und Kultur., vol. 4), Editura Kohlhammer, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-17-037334-1.
- Bernd Schneidmüller: Die Welfen. Herrschaft und Erinnerung, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-014999-7.
