Ioana Zizi Lambrino

Ioana Zizi Lambrino
Date personale
Nume la naștereJeanne Marie Valentine Lambrino Modificați la Wikidata
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Roman, Roman, România Modificați la Wikidata
Decedată (54 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Lambrino[*][[Constantin Lambrino (Peerage person ID=101699)|​]][3]
Q75381955[*][3] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuCarol al II-lea al României (–august 1919) Modificați la Wikidata
CopiiCarol Lambrino Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ioana Maria Valentina Lambrino, cunoscută ca Zizi Lambrino (n. 3 octombrie 1898, Roman - d. 27 martie 1953, Neuilly-sur-Seine) a fost prima soție a principelui Carol II al României.

Descendentă a unei vechi familii aristocratice, Zizi era fiica generalului român Constantin Lambrino și a Euphrosinei Alcaz.

În timpul primului război mondial, Carol al II-lea, în uniformă de ofițer rus, a părăsit la 27 august/9 septembrie 1918 unitatea militară (aflată la Târgu Neamț), al cărei comandant era, și, patru zile mai târziu, a plecat la Odessa împreună cu Zizi Lambrino.

Acest act a însemnat încălcarea Statutului Casei Regale, care prevedea căsătoria membrilor Casei Regale a României numai cu persoane din alte case regale. Regele Ferdinand a ezitat să aplice o pedeapsă fermă. A dispus însă la 9/22 septembrie ținerea lui Carol timp de 75 de zile în stare de arest la mănăstirea Horaița (județul Neamț).

Printr-o sentință controversată din 8 ianuarie 1919, tribunalul Ilfov a anulat căsătoria. Relația lor a continuat însă, iar la 8 august anul următor li s-a născut fiul Mircea Grigore Lambrino (nelegitim, fiind născut după anularea căsătoriei și nerecunoscut de Carol).

Principele Carol a fost trimis de tatăl său, regele Ferdinand într-o călătorie în jurul lumii, pentru "a o uita" pe Zizi.

În 1921, după căsătoria lui Carol cu prințesa Elena a Greciei, Zizi s-a stabilit, la insistența autorităților române, la Neuilly-sur-Seine, în Franța, într-o vilă cumpărată pentru ea. A fost creditată de Familia Regală română cu o rentă anuală de 110.000 franci. Câțiva ani mai târziu, după ce în septembrie 1940 Carol al II-lea a renunțat a doua oară la tron, Zizi Lambrino l-a acționat în justiție fără succes.

După cel de-al doilea război mondial, odată cu izgonirea forțată a Regelui Mihai, de către sovietici, de pe Tronul României, fără susținerea financiară din partea casei regale, situația lui Zizi Lambrino s-a înrăutățit. S-a stins din viață la 11 martie 1953 la Neuilly-sur-Seine, cu o săptămană înainte de moartea lui Carol al II-lea.

  1. ^ a b Joana Maria Valentina Lambrino, The Peerage, accesat în  
  2. ^ a b Jeanne Lambrino, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b The Peerage 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]