Zonele aliate de ocupație din Germania

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Zonele aliate de ocupație din Germania
Germania
Germania administrată de Aliați
Deutsches Reich
← 1945 – 1949 RFG|→ → Protectoratul Saar|→ → →
Drapel
Zonele de ocupație din Germania (1945)
Capitală	Berlin (de jure) Frankfurt (zona americană) Bad Oeynhausen (zona britanică) Baden-Baden (zona franceză) Berlinul de Est (zona sovietică)
Limbă	germană
Guvernare
Governatori
- Zona britanică	Bernard Law Montgomery
- Zona franceză	Jean de Lattre de Tassigny
- Zona americană	Dwight D. Eisenhower
- Zona sovietică	Gheorghi Jukov
Istorie
Epoca istorică	Războiul Rece
Capitularea	8 mai 1945
Comisia Aliată de Control	5 iulie 1945
protectoratul Saar	15 decembrie 1947
Republica Federală Germania	23 mai 1949
Republica Democrată Germană	7 octombrie 1949
Tratatul doi plus patru	12 septembrie 1990
Desființare	1949
Economie
Monedă	Reichsmark (1945–48) Rentenmark (1945–48) Deutschmark (W: 1948–49)d Deutschmark (E: 1948–49)e marcă de Saar (Saar: 1947–48) franc de Saar (Saar: 1948–59)
¹ Reunificarea Germaniei a avut loc pe 3 octombrie 1990. Cele patru sectoare de ocupație din Berlin
Modifică date / text

Istoria Germaniei
Acest articol este parte a unei serii
Antichitatea
Triburile germanice
Perioada migrațiilor
Imperiu Francilor
Evul Mediu
Sfântul Imperiu Roman
Colonizarea răsăritului
Apariția națiunii germane
Confederația Rinului
Confederația Germană
Confederația Germană de Nord
Imperiul German
Imperiul German
Primul Război Mondial
Republica de la Weimar
Republica de la Weimar
Germania nazistă
Germania nazistă
Al Doilea Război Mondial
Germania postbelică
Germania între 1945-1990
Ocupația și împărțirea
Expulzarea germanilor
Republica Democrată Germană
Germania de Vest
Reunificarea Germaniei
Germania modernă
Germania
Portal Germania  v • d • m

Puterile Aliate care au învins Germania Nazistă în Al Doilea Război Mondial au împărțit în scopuri administrative țara (la vest de linia Oder-Neisse) în patru zone de ocupație ce au existat în perioada 1945–1949.

• Zona americană de ocupație era formată din:
  • landul Bavaria,
  • landul Hessa,
  • zona de nord a landului Baden-Württemberg,
  • orașele Brema și Bremerhaven

Cartierul-general al Zonei americane de ocupație era clădirea "I.G. Farben" din Frankfurt pe Main.

• Zona britanică de ocupație era formată din:
  • Schleswig-Holstein;
  • Hamburg;
  • Saxonia Inferioară;
  • Renania de Nord - Westfalia.

Cartierul-general al Zonei britanice de ocupație se afla în orașul Bad Oeynhausen.

• La început, Franței, deși făcea parte dintre Aliați, nu-i fusese repartizată o zonă de ocupație, în principal datorită temerilor cu privire la reacția populației, dată fiind ostilitatea istorică dintre francezi și germani, dar și datorită importanței mai scăzute din punct de vedere militar a Franței Libere, în timpul războiului ^[1]. Până în cele din urmă, americanii și britanicii au căzut de acord să cedeze câte o porțiune din propriile lor zone de ocupație în favoarea francezilor. Datorită acestui aranjament, Zona franceză de ocupație era formată din două teritorii separate, și anume:
  1. Renania-Palatinat;
  2. Zona sudică a landului Baden-Württemberg.

Cartierul-general al Zonei de ocupație franceze se afla în orașul Baden-Baden.

Zonele occidentale de ocupație au fost combinate, mai târziu, în Trizonă.

• Zona sovietică de ocupație era formată din:
  • Turingia;
  • Saxonia;
  • Saxonia-Anhalt;
  • Brandenburg;
  • Mecklenburg - Pomerania Inferioară.

Cartierul-general al Zonei sovietice de ocupație se afla în sectorul Karlshorst al Berlinului răsăritean.

• Berlinul a fost ocupat de cele patru Puteri Aliate, fiind divizat la rândul lui în patru zone de ocupație.

Fiecare putere ocupantă a format propria autoritate de guvernare și a dus diferite politici față de populația civilă și guvernarea locală.

Planul original care prevedea guvernarea Germaniei ca un singur stat prin intermediul Comisiei Aliate de Control a fost abandonat în 1946 – 1947 (fără să fi fost vreodată pus în practică), datorită tensiunilor în creștere dintre occidentali și Uniunea Sovietică, care au primit denumirea generică de Războiul Rece. Ruptura definitivă dintre Aliați în privința administrației Germaniei postbelice a devenit evidentă în timpul Blocadei Berlinului.

Cele trei zone occidentale de ocupație au fost unite pentru a forma Republica Federală Germania, noul stat german fiind proclamat la 23 mai 1949. În zona sovietică de ocupație a fost proclamată Republica Democrată Germană la 7 octombrie 1949.

În Germania de Vest ocupația a continuat în mod oficial până în 1955, dar după proclamarea RFG-ului guvernatorii militari au fost înlocuiți cu înalți comisari civili, a căror poziție era între cea a unui guvernator și cea a unui ambasador. După recunoașterea Germaniei occidentale ca stat pe deplin suveran în 1955, ocupația s-a terminat, iar înalții comisari au fost înlocuiți cu ambasadori.

Orașul Berlin nu a fost parte a niciunui stat și a continuat să se afle sub controlul Aliaților până în 1990. Cele trei sectoare occidentale au fost unite în scopuri administrative în Berlinul Occidental, în vreme ce sectotul sovietic a funcționat ca Berlinul Răsăritean.

Toate teritoriile germane de la est de Odra și Neisse (Pomerania, Neumark, Silezia și Prusia Răsăriteană) au fost anexate de Polonia și Uniunea Sovietică. Klaipeda (în germană: Memel) și regiunea înconjurătoare au fost alipite la RSS Lituaniană. Teritoriile Franței, Austriei, Belgiei, Cehoslovaciei, Poloniei și Lituaniei anexate de Germania Nazistă în timpul războiului au fost retrocedate țărilor respective sau au fost anexate de URSS.

• 8 mai 1945 - 10 noiembrie 1945: Dwight David Eisenhower
• 1 noiembrie 1945 - 25 noiembrie 1945: George S. Patton Jr. (interimar)
• 26 noiembrie 1945 - 5 ianuarie 1947: Joseph T. McNarney
• 6 ianuarie 1947 - 14 mai 1949: Lucius DuBignon Clay
• 15 mai 1949 - 1 septembrie 1949: Clarence R. Huebner (interimar)

• 2 septembrie 1949 - 1 august 1952: John J. McCloy
• 1 august 1952 - 1 decembrie 1952: Walter J. Donnelly
• 1 decembrie 1952 - 10 februarie 1953: Samuel Reber (interimar)
• 10 februarie 1953 - 5 mai 1955: James B. Conant

• 22 mai 1945 - 30 aprilie 1946: Sir Bernard Law Montgomery
• 1 mai 1946 - 31 octombrie 1947: William Sholto Douglas
• 1 noiembrie 1947 - 21 septembrie 1949: Sir Brian Hubert Robertson

• 21 septembrie 1949 - 24 iunie 1950: Sir Brian Hubert Robertson
• 24 iunie 1950 - 29 septembrie 1953: Sir Ivone Kirkpatrick
• 29 septembrie 1953 - 5 mai 1955: Sir Frederick Hoyer-Millar

• mai 1945 - iulie 1945: Jean de Lattre de Tassigny

• iulie 1945 - 21 septembrie 1949: Marie-Pierre Koenig

• 21 septembrie 1949 - 5 mai 1955: André François-Poncet

• aprilie 1945 - 9 iunie 1945: Gheorghi Jukov

• 9 iunie 1945 - 10 aprilie 1946: Gheorghi Jukov
• 10 aprilie 1946 - 29 martie 1949: Vasili Sokolovski
• 29 martie 1949 - 10 octombrie 1949: Vasili Ciuikov

• 10 octombrie 1949 - 28 mai 1953: Vasili Ciuikov

• 28 mai 1953 - 16 iulie 1954: Vladimir Semionovici Semionov
• 16 iulie 1954 - 20 septembrie 1955: Gheorghi Maximovici Pușkin

• Comandanți/guvernatori postbelici ai Germaniei

• Saar (protectorat)

Materiale media legate de Zonele aliate de ocupație din Germania la Wikimedia Commons

• Post-World War II commanders/governors of Germany
• A DEFEATED PEOPLE (1946) la Internet Archive
• Civil Affairs In Germany (1945) este disponibil pentru descărcare gratuită la Internet Archive [mai mult]

v • d • m Zonele sovietice de ocupație Europa Austria  • Statele baltice (Estonia  • Letonia  • Lituania)  • Bornholm  • Cehoslovacia  • Finlanda  • Germania (Prusia Orientală)  • Polonia (Belarusul de Vest  • Ucraina de Vest)  • România (Basarabia și Bucovina de Nord)  • Ungaria Asia Afganistan  • Coreea de Nord  • Iranul de Nord  • Manciuria Textul înclinat desemnează teritorii ocupate împreună cu Aliații