Élisabeth Sonrel

Élisabeth Sonrel
Date personale
Nume la naștereÉlisa Marie Stéphanie Adrienne Sonrel Modificați la Wikidata
Născută[2][3] Modificați la Wikidata
Tours, Franța[3] Modificați la Wikidata
Decedată (78 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Sceaux, Seine, Franța[4][3] Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimetière de Sceaux[*][[cimetière de Sceaux (cemetery located in Hauts-de-Seine, in France)|​]][4] Modificați la Wikidata
PărințiNicolas Stéphane Sonrel[*][[Nicolas Stéphane Sonrel (French military physician (1837-1907))|​]]
Marie Élisa Gillet[*][[Marie Élisa Gillet |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[5] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
ilustrator[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia Julian[1]  Modificați la Wikidata
PregătireJules Lefebvre[*]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăArt Nouveau  Modificați la Wikidata
Fecioara cu Pruncul, între Sfânta Genoveva și Ioana d'Arc, 1916

Elisabeth Sonrel (n. , Tours, Franța – d. , Sceaux, Seine, Franța) a fost o pictoriță și ilustratoare franceză în stil Art Nouveau. Lucrările sale au inclus subiecte alegorice, misticism, simbolism, portrete și peisaje.

A fost fiica lui Nicolas Stéphane Sonrel, un pictor din Tours, de care a fost instruită la început. Pentru a-și continua studiile, a plecat la Paris ca elevă a lui Jules Lefebvre⁠(d) la École des Beaux-Arts.

În 1892 a pictat lucrarea de diplomă, „Pax et Labor”, o lucrare care poate fi văzută la Musée des Beaux-Arts din Tours. De atunci a expus la Salon des Artistes Français⁠(d) între 1893 și 1941, lucrările sale emblematice fiind acuarele de mari dimensiuni în manieră prerafaelită, pe care a adoptat-o după o călătorie la Florența și Roma, descoperind pictorii renascentiști - unele dintre lucrările ei având nuanțe clare de Botticelli. Picturile ei au fost adesea inspirate de romantismul arthurian, „Divina Comedie” și „La Vita Nuova” ale lui Dante Alighieri, de teme biblice și legende medievale. Printre lucrările sale mistice se numără „Ames errantes” (Salonul din 1894) și „Les Esprits de l’abime” (Salonul din 1899) și „Jeune femme a la tapisserie”.[6][7]

La Expoziția Universală din 1900, a cărei temă principală a fost Art Nouveau, pictura sa din 1895 „Le Sommeil de la Vierge” (Somnul Fecioarei), a fost distinsă cu o medalie de bronz, iar premiul Henri Lehmann⁠(d) de 3000 de franci din partea Academiei de Arte Frumoase.[8] Începând cu 1900, pictorița sa s-a limitat la portrete, peisaje bretone pitorești și studii florale ocazionale. A făcut călătorii regulate pentru a picta în Bretania, inspirată de pădurea Brocéliande, iar din 1910 în diferite locuri de pe coastă, precum Concarneau, Plougastel, Pont-l'Abbé și Loctudy, cazându-se adesea la hanuri fiind însoțită de unul sau doi studenți. A pictat mai multe lucrări în Le Faouët înainte de a-și construi o vilă în La Baule în anii 1930. Lucrând cu precădere în acuarelă și guașă, ea a găsit modele printre tinerele fete din zonă și a considerat că bretonii sunt în general prietenoși, cinstiți și încrezători în sine.[9]

Ultima sa expoziție la Salon a fost în 1941, la vârsta de 67 de ani. Există, de asemenea, o înregistrare că ea a expus la Liverpool. În primii ani, Sonrel a realizat postere, cărți poștale și ilustrații în stil Art Nouveau.

  1. ^ https://www.ashmolean.org/article/elisabeth-sonrel-les-rameaux, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Certificat de naștere, accesat în  
  4. ^ a b https://archives.sceaux.fr/sonrel-elisabeth, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ RKDartists, accesat în  
  6. ^ Gérald Schurr et Pierre Cabanne, "Dictionnaire des Petits Maîtres de la peinture, 1820-1920". Editions de l’Amateur. Volume II, page 422-423
  7. ^ Catherine Renoir. „Elisabeth Sonrel”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ texte, Groupe Bayard. Auteur du (). „La Croix”. Gallica. 
  9. ^ Le Studio T. „Elisabeth Sonrel / Peinture / Culture bretonne / Bretagne.com - Tourisme et Loisirs en Bretagne”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]