Biserica de lemn din Negomir-Curtișoara

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Negomir-Curtișoara

Biserica de lemn din cătunul Curtișoara al satului Negomir, comuna Negomir, județul Gorj, a fost construită în anul 1813. Are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: GJ-II-m-B-09336.

Istoric

Conform tradiției orale a fost construită în anul 1678, lucru confirmat de elementele sale constructive și decorative. În vecinătatea altarului se află un stejar ce amintește de pădurea de pe loc, din care s-au confecționat bârnele masive ale pereților, îmbinate în coadă de rândunică^[1].

În 1813 a avut loc o prefacere a bisericii, ctitorii, Dumitrașcu Grivei, Ion Ceaușu și protopopul Dincă Negomireanu^[2], au construit o biserică de lemn tipică, în formă de navă, din bârne mari de stejar, acoperită cu blăni de stejar, la vremea aceea bătute în cuie de lemn^[3]. Această lucrare a ținut până în anul 1884, când a fost acoperită din nou, cu scândură de stejar, bătută cu cuie de fier de data aceasta. În partea dinspre nord și cea dinspre vest s-a introdus o talpă prin săltare. Biserica era pardosită cu cărămidă, care e înlocuită în 1894 cu pardoseală de stejar. În 1909, i s-a făcut împrejur temelie din piatră de munte și s-a tencuit în interior cu var și nisip, pereții rămânând, ca și în prezent, fără pictură; tot atunci s-au mărit ferestrele. În 1951 s-a acoperit cu blană de stejar, iar în 1954 s-a reparat temelia. În anul 1999 s-a refăcut din nou acoperișul, iar în 2001 s-a refăcut acoperișul și la clopotnița făcută din cărămidă și lemn, situată în apropiere de lăcas, servind și ca poartă de intrare în curtea bisericii^[4].

Lăcașul de cult e impresionant prin pereții construiți din bârne cu lățimi între 60 si 90 cm, temelia înaltă, care are capetele ieșite în afară un metru, precum și plastica arhitecturală a consolelor care sunt tăiate în formă de cap de cal.

Trăsături

Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” are dimensiuni mici, specifice secolului al XVII-lea, păstrând neschimbat modelul acelei vremi și în ceea ce privește acoperișul cu pante mari, învelit în șiță, neîntrerupt de adăpostul clopotului^[5]. Clopotnița actuală este o construcție de dată mai recentă, aflată la vest de biserică, cu parter de cărămidă și etaj de lemn^[6].

Biserica este înălțată pe o temelie din piatră, pereții înscriu o navă dreptunghiulară și un altar decroșat, poligonal, cu cinci laturi^[7]. Elevația interiorului cuprinde o boltă în leagăn peste navă și intersecția de fâșii curbe peste altar.

Stâlpii prispei, de pe latura de vest, au fusul segmentat prin brățări, ornate în dinte de lup^[8]. Ancadramentul intrării are montanții largi, cu șiraguri din alveole, iar în partea superioară a acestora sunt incizați și pictați Sfântul Gheorghe, omorând balaurul, și Sfântul Dimitrie, creații care datează de la începutul secolului al XIX-lea^[9].

Catapeteasma e formată din icoane mobile pe lemn, cu pictură în ulei. Tâmpla a fost realizată de Gheorghe zugravul în anul 1831, semnătura acestuia și data aflându-se pe una din icoanele împărătești: Maria Platitera (cu arhanghelii în spatele tronului)^[10].

În registrul superior al tâmplei se află Crucea Răstignirii și moleniile, însoțite de panourile pe care sunt reprezentați cei doi tâlhari^[11].

Ușile împărătești, cu Buna Vestire în decor arhitectural și busturile regilor David și Solomon, întregesc pictura tâmplei; se mai păstrează și una din ușile diaconești, cu chipul Sfântului Petru^[12].

Alte icoane se mai află în pronaos (Arhanghelii Mihail și Gavriil, Maria Platitera, Deisis, Sfântul Gheorghe cu Sfântul Nicolae^[13]) și în altar, avându-l drept autor pe același Gheorghe zugravul^[14].

Note

^ Ioana Cristache-Panait, pag.211
^ Ioana Cristache-Panait, pag.211
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 29 aprilie 2018. Accesat în 28 aprilie 2018.
^ Sinodicul bisericii de lemn Negomir-Curtișoara
^ Ioana Cristache-Panait, pag.213
^ Ioana Cristache-Panait, pag.216
^ Ioana Cristache-Panait, pag.211
^ Ioana Cristache-Panait, pag.211
^ Ioana Cristache-Panait, pag.212
^ Ioana Cristache-Panait, pag.212
^ Ioana Cristache-Panait, pag.212
^ Ioana Cristache-Panait, pag.212
^ Ioana Cristache-Panait, pag.216
^ Ioana Cristache-Panait, pag.212