Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
În mecanică , forța centrală este o forță ce se exercită asupra unui punct material , al cărei suport trece în permanență printr-un punct fix și depinde numai de distanța până la acel punct, numit centru de forță .
Exemple: forța electrostatică , forța gravitațională , forța elastică .
Forța centrală este o forță conservativă .
Se definește forța centrală în raport cu un punct O {\displaystyle O} ca fiind un vector invariant la grupul mișcărilor plane ce lasă fix punctul O . {\displaystyle O.} Deci dreapta suport a forței trece prin O {\displaystyle O} iar modului acesteia depinde doar de distanța de la punctul ei de aplicație la punctul O . {\displaystyle O.}
F ( x ) = F ( r ) x r , x = O P → , r = | x | , {\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=F(r){\frac {\mathbf {x} }{r}},\;\;\mathbf {x} ={\overrightarrow {OP}},\;\;r=|\mathbf {x} |,} ( 1.1 ) {\displaystyle (1.1)}
unde P {\displaystyle P} este punctul material considerat.
Dacă F ( r ) < 0 {\displaystyle F(r)<0} forța centrală se numește atractivă , iar dacă F ( r ) > 0 {\displaystyle F(r)>0} forța centrală se numește repulsivă .
Din formula (1.1) rezultă că r o t F = 0 , {\displaystyle rot\;\mathbf {F} =0,} deci forțele centrale sunt forțe conservative .
Dacă ( r , θ ) {\displaystyle (r,\theta )} sunt coordonatele polare ale punctului P {\displaystyle P} atunci vectorul viteză poate fi scris:
v → = ( r ˙ , r θ ˙ ) {\displaystyle {\vec {v}}=({\dot {r}},r{\dot {\theta }})\;} (în raport cu reperul ( e → r , e → θ ) {\displaystyle ({\vec {e}}_{r},{\vec {e}}_{\theta })} ) ( 1.1.1 ) {\displaystyle (1.1.1)}
Fie ρ → = r → r = r → | r → | {\displaystyle {\vec {\rho }}={\frac {\vec {r}}{r}}={\frac {\vec {r}}{|{\vec {r}}|}}} versorul vectorului de poziție r → . {\displaystyle {\vec {r}}.} Atunci:
F → = F ρ → = F r → r . {\displaystyle {\vec {F}}=F{\vec {\rho }}=F{\frac {\vec {r}}{r}}.} ( 1.1.2 ) {\displaystyle (1.1.2)}
În cazul forței elastice F ( x ) = − k x , {\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=-k\mathbf {x} ,} unde k = c o n s t . > 0 {\displaystyle k=const.>0} se numește modul de elasticitate . Acest rezultat se bazează pe experimente (legea lui Hooke ).
Potențialul forței elastice are forma:
Π ( x ) = − k 2 ∑ i = 1 3 x i 2 + C {\displaystyle \Pi (x)=-{\frac {k}{2}}\sum _{i=1}^{3}x_{i}^{2}+{\mathcal {C}}} ( 2.1.1 ) {\displaystyle (2.1.1)}
unde x i , i = 1 , 3 ¯ {\displaystyle x_{i},\;i={\overline {1,3}}} sunt componentele carteziene ale vectorului x . {\displaystyle \mathbf {x} .}
Forța pe care un corp de masă M {\displaystyle M} o exercită asupra unui corp de masă m {\displaystyle m} este dată de legea lui Newton :
F ( x ) = − K M m r 2 ⋅ x r , {\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=-K{\frac {Mm}{r^{2}}}\cdot {\frac {\mathbf {x} }{r}},} ( 2.2.1 ) {\displaystyle (2.2.1)}
unde K {\displaystyle K} este constanta atracției universale , care este determinată experimental și are valoarea:
K = 6 , 673 × 10 − 11 m 3 k g × s 2 . {\displaystyle K=6,673\times 10^{-11}{\frac {m^{3}}{kg\times s^{2}}}.} ( 2.2.2 ) {\displaystyle (2.2.2)}
Potențialul forței de atracție universale are forma:
Π ( x ) = K M m r + C . {\displaystyle \Pi (\mathbf {x} )=K{\frac {Mm}{r}}+{\mathcal {C}}.} ( 2.2.3 ) {\displaystyle (2.2.3)}
Din teorema momentului cinetic ( d K → 0 d t = M → 0 ( F → ) = r → × F → = 0 ) {\displaystyle \left({\frac {d{\vec {K}}_{0}}{dt}}={\vec {M}}_{0}({\vec {F}})={\vec {r}}\times {\vec {F}}=0\right)} rezultă d d t r → × m v → = 0. {\displaystyle {\frac {d}{dt}}{\vec {r}}\times m{\vec {v}}=0.}
Se obține integrala primă a ariilor:
r → × v → = c → = r → 0 × v → 0 {\displaystyle {\vec {r}}\times {\vec {v}}={\vec {c}}={\vec {r}}_{0}\times {\vec {v}}_{0}} ( 3.1 ) {\displaystyle (3.1)} r → ( t 0 ) = r → 0 , v → ( t 0 ) = v → 0 . {\displaystyle {\vec {r}}(t_{0})={\vec {r}}_{0},\;{\vec {v}}(t_{0})={\vec {v}}_{0}.}
Viteza areolară a punctului P {\displaystyle P} este:
d A → d t = 1 2 ( r → × v → ) = c → 2 , ∀ t ≥ t 0 , {\displaystyle {\frac {d{\vec {A}}}{dt}}={\frac {1}{2}}({\vec {r}}\times {\vec {v}})={\frac {\vec {c}}{2}},\;\forall t\geq t_{0},} ( 3.2 ) {\displaystyle (3.2)}
deci viteza areolară este constantă.
Prin urmare, mișcarea punctului P {\displaystyle P} sub acțiunea forței centrale F → {\displaystyle {\vec {F}}} are loc astfel încât momentul cinetic și viteza areolară sunt constante vectoriale , ∀ t ≥ t 0 . {\displaystyle \forall t\geq t_{0}.}