Infantele Carlos, Conte de Molina

Infantele Carlos
Conte de Molina
Date personale
Nume la naștere	Carlos María Isidro Benito
Născut	29 martie 1788(1788-03-29) Palatul Real de Aranjuez
Decedat	10 martie 1855 (66 de ani) Trieste, Imperiul Austriac
Înmormântat	Catedrala Trieste
Părinți	Carol al IV-lea al Spaniei Maria Luisa de Parma
Frați și surori	María Amalia de Borbón[*][[María Amalia de Borbón (Spanish Infanta)|​]] Maria Isabela a Spaniei Maria Louisa a Spaniei Charlotte de Spania Infantele Francisco de Paula al Spaniei Ferdinand al VII-lea al Spaniei
Căsătorit cu	Maria Francisca a Portugaliei Teresa, Prințesă de Beira
Copii	Infantele Carlos, Conte de Montemolin Juan, Conte de Montizón
Cetățenie	Spania[1]
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba spaniolă
Apartenență nobiliară
Titluri	Infante[*]​ (1788–1834) Pretendiente carlista al Trono de España[*][[Pretendiente carlista al Trono de España |​]]
Familie nobiliară	Casa de Bourbon
Pretendent carlist sub numele Carlos V
Domnie	1833–1845
Succesor	Carlos VI
Semnătură
Modifică date / text

Infantele Carlos al Spaniei (n. 29 martie 1788, Aranjuez, Spania – d. 10 martie 1855, Trieste, Imperiul Austriac) a fost al doilea fiu al regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției lui, Maria Luisa de Parma. Sub numele de Carlos al V-lea a fost primul pretendent carlist la tronul Spaniei.

Carlos s-a născut la 29 martie 1788 la Palacio Real de Aranjuez. În 1808, Napoleon a capturat Madridul în Bătăllia de la Somosierra și l-a obligat pe tatăl lui Carlos, regele Carol al IV-lea și pe fratele mai mare al lui Carlos, Ferdinand al VII-lea, să renunțe la drepturile asupra tronului spaniol. Dar Carlos care era moștenitor prezumptiv al fratelui său a refuzat să renunțe la drepturile sale, pe care el le considera acordate de Dumnezeu. Din 1808 până în 1814 el și frații săi au fost prizonieri ai lui Napoleon la Valençay în Franța.

În 1814 Carlos și restul familiei regale spaniole s-au întors la Madrid. În septembrie 1816 el s-a căsătorit cu nepoata lui, Infanta Maria Francisca a Portugaliei (1800–1834), fiica regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei și a surorii lui Carlos, Carlota Joaquina. Francisca a fost, de asemenea, sora celei de-a doua soții a fratelui lui Carlos, Ferdinand al VII-lea. Cuplul a avut trei fii:

• Infantele Carlos, Conte de Montemolin (1818–1861), cunoscut drept Conte de Montemolin
• Juan, Conte de Montizón (1822–1887), cunoscut drept Conte de Montizón
• Fernando (1824–1861)

În afara câtorva funcții oficiale, Carlos nu a luat parte în mod semnificativ la guvernarea Spaniei. Ferdinand al VII-lea a găsit necesar să coopereze cu liberalii moderați și să semneze o constituție. Totuși, Carlos a fost cunoscut pentru credința sa fermă în dreptul divin al regilor care să guverneze absolut, ortodoxia rigidă a opiniilor sale religioase și pietatea vieții sale.

În timpul necazurilor revoluționare ale perioadei 1820-1823 ("triennium liberal") Carlos a fost amenințat de către radicalii extremi, dar nici un atac nu s-a făcut asupra lui. Deși au existat anumiți conservatori din Spania care au dorit să-l pună pe Carlos pe tron ​​imediat, Carlos însuși a fost un credincios ferm în succesiunea legitimă și nu a luptat împotriva fratelui său.