Maria Luisa de Parma

Maria Luisa de Parma
Regină a Spaniei
Portret al reginei Maria Luisa de Vicente López, după un original de Goya (1816).
Date personale
Nume la naștere	Luisa María Teresa Ana
Născută	9 decembrie 1751(1751-12-09) Parma, Italia
Decedată	2 ianuarie 1819 (67 de ani) Palatul Barberini, Roma, Italia
Înmormântată	El Escorial
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Părinți	Filip, Duce de Parma Prințesa Louise Élisabeth a Franței
Frați și surori	Prințesa Isabella Maria de Parma Ferdinand, Duce de Parma
Căsătorită cu	Carol al IV-lea al Spaniei
Copii	Charlotte, regină a Portugaliei Maria Louisa, regină a Etruriei Ferdinand al VII-lea al Spaniei Infantele Carlos, Conte de Molina Maria Isabella, regină a celor două Sicilii Infantele Francisco de Paula
Cetățenie	Spania  Ducatul Parmei[*]​
Religie	catolicism
Ocupație	politiciană aristocrat
Limbi vorbite	limba spaniolă
Apartenență nobiliară
Titluri	Princess of Parma[*][[Princess of Parma |​]] infanta[*][[infanta (Spanish and Portuguese royal title held by women)|​]] Princess of Asturias[*][[Princess of Asturias (This is list of women who held the title Princess of Asturias by marriage.)|​]]
Familie nobiliară	Casa de Bourbon
Domnie
Domnie	1788 - 1808
Modifică date / text

Maria Luisa de Parma, regină a Spaniei (n. 9 decembrie 1751, Parma, Ducatul Parmei^⁠(d) – d. 2 ianuarie 1819, Roma, Statele Papale) a fost soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei. A fost fiica cea mică a Ducelui Filip de Parma și a soției lui Prințesa Louise Élisabeth a Franței, fiica cea mare a regelui Ludovic al XV-lea al Franței.

Maria Luisa s-a născut la Parma, Italia. Părinții ei au fost Ducele și Ducesa de Parma. Cu trei ani înaintea nașterii ei, bourbonii au primit Ducatul de Parma prin Tratatul de la Aix-la-Chapelle; anterior ducatul fusese deținut de Austria. Mama ei, prințesă a Franței, a încercat s-o căsătorească cu Ducele de Bourgogne, moștenitor al tronului Franței. Totuși, tânărul duce a murit în 1761 așa că, în 1762 Maria Luisa s-a logodit cu Prințul de Asturia, care mai târziu a devenit regele Carol al IV-lea al Spaniei.

Căsătoria a avut loc la 4 septembrie 1766 la platul La Granja.

Cum în acea vreme nu exista nici o regină a Spaniei (regina Maria Amalia de Saxonia murise în 1760 după doar un an de regină a Spaniei), Maria Luisa a devenit de la început prima doamnă de la curte. Soțul ei era fiul și moștenitorul regelui Carol al III-lea al Spaniei anterior Duce de Parma și rege al Neapolelui și Siciliei.

Faimosul artist spaniol Goya i-a pictat câteva portrete. Adesea a fost descrisă de contemporani ca fiind urâtă (deși drăguță în tinerețe), vicioasă, grosieră care l-a dominat pe rege. A avut rivalități bine cunoscute cu Ducesa de Alba, Ducesa de Osuna și cu cumnata sa, Maria Carolina, regină a Neapolelui. Frumusețea ei a fost distrusă de multele sarcini - printre altele și-a pierdut dinții - însă a făcut eforturi să arate bine și să se îmbrace elegant; avea brațe frumoase și adesea îmbrăca rochii fără mâneci pentru a le scoate în evidență.

Maria Luisa și-a dominat soțul și se crede că a avut mulți iubiți însă nu există nici o dovadă că Maria Luisa a avut vreun iubit. Zvonurile spuneau că primul ministru Manuel de Godoy a fost amantul său vreme îndelungată. Maria Luis a fost o regină nepopulară și de asemenea, a avut o reputație proastă în istorie, în special din cauza presupuselor sale aventuri și a sprijinului său politicii pro-franceze care nu s-a dovedit bună pentru Spania. În 1792, la sugestia ei, s-a creat Ordinul reginei Maria Luisa, ordin acordat numai femeilor.

Maria Luisa nu s-a înțeles cu nora ei Prințesa Maria Antonia de Napole și Sicilia, deoarece prințesa a încercat să-i submineze puterea, ghidată de mama ei, Maria Carolina. După mai multe avorturi spontane, Maria Antonia a murit de tuberculoză, o boală de care a suferit mai mulți ani. Potrivit memoriilor ducesei de Abrantes, se zvonea că ea a fost otrăvită de către Maria Luisa, deși nu există de fapt nici o dovadă că Maria Antonia a fost otrăvită.

Din cauza presiunii făcută de Napoleon, soțul ei abdicat de pe tronul Spaniei în 1808 și împreună cu Maria Luisa și Godoy și-a petrecut restul vieții în exil. Când armata lui Napoleon a invadat țara, mai multe pamflete i-au acuzat pe ei pentru asta. Maria Luisa a petrecut câțiva ani în Franța apoi la Roma, Italia. Atât Luisa Maria cât și soțul ei au murit în Italia, la începutul anului 1819.

Cei 14 copii ai Mariei Luisa au fost:

• Carlos Clemente (19 septembrie 1771 – 7 martie 1774)
• Carlota Joaquina (25 aprilie 1775 – 7 ianuarie 1830), prin căsătorie a devenit regină a Portugaliei
• Maria Luisa (11 septembrie 1777 – 2 iulie 1782)
• Maria Amalia (9 ianuarie 1779 – 22 iulie 1798), căsătorită în 1795 cu unchiul ei Infantele Antonio Pascual al Spaniei (1755-1817), fără copii
• Carlos Domingo (5 martie 1780 – 11 iunie 1783)
• Maria Luisa (6 iulie 1782 – 13 martie 1824), prin căsătorie a devenit regină a Etruriei
• Carlos Francisco (5 septembrie 1783 – 11 noiembrie 1784)
• Felipe Francisco (5 septembrie 1783 – 18 octombrie 1784)
• Ferdinand al VII-lea al Spaniei (14 octombrie 1784 – 29 septembrie 1833), i-a succedat tatălui său ca rege al Spaniei
• Carlos, Conte de Molina (29 martie 1788 – 10 martie 1855), mai târziu, primul pretendent carlist. Copii: 3 fii.
• Maria Isabella (6 iunie 1789 – 13 septembrie 1848), s-a căsătorit cu regele Francisc I al celor Două Sicilii
• Maria Teresa (16 februarie 1791 – 2 noiembrie 1794)
• Felipe Maria (28 martie 1792 – 1 martie 1794)
• Francisco Antonio de Paula, Duce de Cadiz (10 martie 1794 – 13 august 1865). S-a căsătorit cu nepoata sa, Prințesa Luisa Carlotta de Neapole și Sicilia; a avut 11 copii.