Ioana Crăciunescu

Ioana Crăciunescu
Date personale
Născută (73 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenieromână-franceză
Ocupațieactriță
poet
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Roluri importanteAna (Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii)
Alte premii
1980 - Premiul ACIN pentru rolul Ana din filmul Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980)
1981 - Premiul Asociației Scriitorilor din București
2009 - Marele Premiu „Nichita Stănescu” pentru poezie, decernat de Ministerul Culturii și Cultelor
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioana Crăciunescu (n. , București, România) este o actriță de teatru, cinema și poetă română.[2]

Este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a UCIN și UNITER.[3]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Educație

[modificare | modificare sursă]

A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București.[4]

În 1973 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București.[5] Printre profesorii săi au fost Zoe Anghel Stanca și Moni Gherleter.[6]

Carieră

[modificare | modificare sursă]

Ioana Crăciunescu s-a remarcat înainte de 1989, ca poetă și actriță de teatru și cinema. Este celebră pentru interpretarea rolului Ana din filmul Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii.[7]

A debutat pe scena Teatrului Nottara din București.[8]

În 1974 a debutat pe marele ecran cu filmul Actorul și sălbaticii.[9]

Pe scena Teatrului Nottara a jucat în multe spectacole: Karamazovii, dramatizare de Horia Lovinescu după Dostoievski (regia Dan Micu), Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu (regia Mihai Berechet), Calandria de Bernardo Bibienna (regia Costin Marinescu), Livada de vișini de Cehov (regia Dominic Dembinski), Floare de cactus de Pierre Barillet și Jean Pierre Gredy (regia Mircea Cornișteanu), Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu (regia Dan Micu).[10]

În 1991 a emigrat în Franța,[2] fiind invitată pentru câteva luni, și a rămas 15 ani. Apoi s-a întors în România, a stat o perioadă scurtă și a plecat în Franța din nou.[11]

A jucat la Paris, la Teatrul de poezie românească Opium de la Haute Allier, dar și la Avignon, în Belgia, Luxemburg,[12] a interpretat roluri în „La Philosophie dans le boudoir” de Sade, „Les Liaisons Dangereuses” de Laclos, spectacole jucate în limba franceză. A adaptat pentru scenă și a regizat spectacolul „Les Chants de Maldoror” de Lautréamont. A mai jucat în „Les Sept contre Thčbes” de Eschil, „Le cadavre vivant” de Tolstoi, „Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, „Pescărușul” de Cehov, „Salve regina” de Virgil Tănase, „27 remarques pleines de coton” de Tennessee Williams.[13]

A revenit periodic în România și a continuat să joace la București și la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, a susținut recitaluri de poezie. A jucat în țară în spectacolul Hamlet din 2004.[11]

Reîntoarsă în țară, a restaurat case și biserici uitate în Ardeal.[14] A organizat evenimente culturale în conacele de la Ațel și de la Pelișor din județul Sibiu. Locul în care a revenit de fiecare dată este comuna Bulbucata, din județul Giurgiu, unde se află casa ei părintească.[15]

În decembrie 2005, a jucat în spectacolul „Richard al III-lea nu se mai face" de Matei Vișniec, în regia lui Michel Vivier, o producție a Teatrului „G.A. Petculescu" din Reșița, realizată în colaborare cu Teatrul Nottara și Théatre de la Presqu'ile Granville din Franța.[16]

În mai 2015 a jucat la Teatrul Național din Sibiu în două spectacole: „O femeie singură", după un text de Dario Fo și Franca Rame și „Sufleorul fricii" de Matei Vișniec.[10]

A colaborat cu regizori precum: Lucian Pintilie, Iulian Vișa, Dan Micu, Mircea Danieliuc, Mircea Mureșan, Andrei Blaier, Silviu Purcărete, Mihai Constantin Ranin, Virgil Tănase, Olivier Comte, François Zebrad, Mircea Veroiu și Cristi Puiu.[17]

A debutat cu poezie în România literară (1968), iar în volum cu Scrisori dintr-un câmp cu maci (1977)[10]

A publicat antologia de autor „L'hiver clinique", apărută în Canada și Luxemburg,[10] și volumul „Creștet și gheare" în 1998, lansat și în România.[18]

Într-o ediție bilingvă, Ioana Crăciunescu a publicat la Editura Brumar volumul Supa de ceapă / Soupe à l’oignon, în 2007. Traducerea în limba franceză aparține Letiției Ilea și lui Thierry Chaillous. Cartea conține douăsprezece imagini de Mihaela Marin.[19]

Volume de poezie

[modificare | modificare sursă]
  • Duminica absentă (Editura Cartea Românească, București, 1980)
  • Supa de ceapă (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981)
  • Iarna clinică (Editura Cartea Românească, București, 1983)
  • Mașinăria cu aburi (Editura Eminescu, București, 1984)
  • Creștet și gheare (Editura Cartea Românească, București, 1998)
  • Supa de ceapă / Soupe à l’oignon (Editura Brumar, Timișoara, 2007)
  • Mon general (2014)

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

Premii

[modificare | modificare sursă]

În 1980 a primit Premiul ACIN pentru rolul Ana din filmul Ion-blestemul pământului, blestemul iubirii.[6]

Pentru activitate scriitoricească a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1981 și cu Marele Premiu "Nichita Stănescu" pentru poezie, decernat de Ministerul Culturii și Cultelor în 2009.[10]

Ioana Crăciunescu este, începând din anul 2022, Cetățean de onoare al comunei Bulbucata.[12] În 2023 a primit Premiul pentru Întreaga Activitate, în cadrul Galei Premiilor Gopo.[20]

Imagini

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b „Lecția de istorie - Ioana Crăciunescu, actriță și poetă”. Glasul Aradului. Accesat în . 
  3. ^ „IOANA CRĂCIUNESCU”. Festivalul International de Poezie. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  4. ^ Vintu, Carmen (). „Ioana Crăciunescu este o actriță de teatru, cinema și poetă română”. Jurnal FM. Accesat în . 
  5. ^ Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (). Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, A-C. Editura Fundației Culturale Române. 
  6. ^ a b „Ioana Crăciunescu”. www.istoriafilmuluiromanesc.ro. Accesat în . 
  7. ^ „Actrița Ioana Crăciunescu la RRA”. romania-actualitati.ro. Accesat în . 
  8. ^ „Actrița și poeta Ioana Crăciunescu: Cine sunt eu aflu în fiecare zi!” (în engleză). Linia Intai. . Accesat în . 
  9. ^ „La mulți ani, Ioana Crăciunescu!”. Radio România Reșița. Accesat în . 
  10. ^ a b c d e AGERPRES. „O PERSONALITATE PE ZI: Actrița și poeta Ioana Crăciunescu”. www.agerpres.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b „Poeta și actrița Ioana Crăciunescu: „Nu am vrut copii ca să nu dau pionieri patriei"”. adevarul.ro. Accesat în . 
  12. ^ a b „Actrița Ioana Crăciunescu a primit titlul de „Cetățean de Onoare" al comunei Bulbucata”. Giurgiu Pe Surse - actualitate giurgiu, administratie giurgiu, stiri politice, social economic, editoriale giurgiu, dezvaluiri, soc, cancan, stiri locale. . Accesat în . 
  13. ^ „Biografie Ioana Crăciunescu - CineMagia.ro”. m.cinemagia.ro. Accesat în . 
  14. ^ Buciuta, Alice Năstase. „Ioana Crăciunescu – De la Ana lui Ion la Ana lui Manole”. Marea Dragoste. Accesat în . 
  15. ^ „"Zgomotul si furia" unei mari actrite: Ioana Craciunescu - Lumea romaneasca - Numarul 703 - Anul 2006 - Arhiva - Formula AS”. arhiva.formula-as.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Premiera Vișniec”. Accesat în . 
  17. ^ „„CINE SUNT EU AFLU ÎN FIECARE ZI!" – DUMITRU SÂRGHIE ÎN DIALOG CU ACTRIȚA ȘI POETA IOANA CRĂCIUNESCU”. Independența Română - Independența prin cultură. Accesat în . 
  18. ^ „Ioana CRACIUNESCU: ZIUA”. www.ziua.ro. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  19. ^ „Ioana Crăciunescu: Cadre în tipar de pastel | Revista de recenzii”. Accesat în . 
  20. ^ „Ioana Crăciunescu, distinsă cu Premiul pentru Întreaga Activitate la Premiile Gopo 2023”. Observator Cultural. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioana_Crăciunescu&oldid=16114508