Jean Herbert

Jean Herbert
Date personale
Nume la naștere	Jean Daniel Fernand Herbert
Născut	27 iunie 1897[1][2][3] Paris, Île-de-France, Franța[3]
Decedat	21 august 1980 (83 de ani)[1][2][4][3] Geneva, Geneva, Elveția[3]
Cetățenie	Franța
Ocupație	Indologist[*][[Indologist (scholar of Indian literature, history, philosophy, etc.)|​]] orientalist[*]​ traducător interpret[*]​
Limbi vorbite	limba franceză[4][5] limba engleză limba bengaleză limba sanscrită
Activitate
Organizație	Societatea Națiunilor Éditions Albin Michel Organizația Națiunilor Unite Universitatea din Geneva
Premii	premiul Broquette-Gonin[*]​ (1965)
Semnătură
Modifică date / text

Jean Herbert (Jean Daniel Fernand Herbert) (n. 27 iunie 1897, Paris – d. 21 august 1980, Geneva, Elveția)^[6] a fost un orientalist, traducător și interpret francez, care a făcut parte din prima generație de interpreți pentru Organizația Națiunilor Unite. El a fost interpret-șef al serviciului de traduceri al Națiunilor Unite din New York.^[7]

Specialist în India, el este autorul mai multor lucrări consacrate hinduismului și Asiei. A coordonat realizarea mai multor colecții pe teme spirituale și a fondat în 1946 colecția Spiritualités vivantes la Éditions Albin Michel.

Tatăl său era un francez vorbitor de limba engleză. El a fost căsătorit cu o englezoaică, cu care a avut două fiice: Janine Yates și Yvette Renoux.^[7]

În timpul Primului Război Mondial, Jean Herbert a fost consilier tehnic pe lângă artileria americană, datorită cunoștințelor foarte bune de limba engleză. El a făcut mai multe misiuni de interpretare și a fost interpret la Conferința de Pace de la Paris.^[8] Herbert a lucrat între Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial pentru diferite organizații internaționale, fiind unul dintre primii interpreții ai Ligii Națiunilor și Organizației Internaționale a Muncii.

Începând de prin anul 1930, el a devenit interesat de budism și de Extremul Orient, călătorind în India, China și alte țări budiste și scriind mai multe cărți referitoare la Orientul Îndepărtat precum Introduction to Asia.^[7] În 1934 s-a întâlnit cu Sri Aurobindo la Pondicherry:^[9]

„Am sosit întâmplător în India, în timpul unei călătorii care m-a adus din Orientul Îndepărtat către Occident. Am fost dirijat, fără să știu de ce (dar nu e vorba de hazard) la ashramul lui Shrî Aurobindo. Înainte de a ajunge acolo, nici măcar nu auzisem de numele lui și nu aveam, prin urmare, nici o idee despre cine era el. Dar am întâlnit un om care m-a interesat cu pasiune și ale cărui lucrări mi-au părut și încă îmi par de primă importanță în mișcarea spirituală contemporană. În acea perioadă, avusesem deja acces la lucrările lui Râmakrishna și Vivekânanda.”

Acesta l-a acceptat ca discipol în 1935 sub numele de Vishvabandhu (« prietenul tuturor »). El s-a stabilit la Geneva în 1937 și a realizat mai multe călătorii în India, unde s-a întâlnit cu Ramana Maharshi, Swâmi Ramdas, Mâ Ananda Moyi, Swâmi Shivânanda, Nanga Bâba.

Mobilizat în 1939 - în timpul celui de-al Doilea Război Mondial -, Herbert a salvat un grup de 2.000 de tineri alsacieni care urmau să fie împușcați de germani și i-a condus în Munții Pirinei. El s-a stabilit într-o casă din Munții Maures și a trăit tot restul războiului în regiunea franceză Midi, dedicându-se studiului textelor sacre hinduse, până în anul 1945, când a primit o telegramă de la Ministrul Afacerilor Externe al Franței prin care i se cerea să meargă la San Francisco, California, pentru a-și reprezenta țara la fondarea Organizației Națiunilor Unite.^[7]

„Jean Herbert a spus că interpretul trebuie să ajute oamenii să se înțeleagă reciproc în cel mai înalt sens al cuvântului, adică să le ofere mai mult decât o traducere ad-literam, astfel încât să transmită semnificația profundă a ceea ce se spune. Aceasta necesită o cunoaștere profundă și un viu interes pentru cultura, obiceiurile, literatura, istoria și modul de viață străine. Și asta este exact ceea ce a urmărit Jean Herbert în viața sa. – din „Tribute to Jean Herbert” de Pierre Lambert, interpret O.N.U., în timpul unei prelegeri la Tokyo School of Interpreting, 1982.^[7]”

De la San Francisco, Herbert a însoțit comisia pregătitoare a fondării ONU și UNESCO la Londra și la New York, în calitate de interpret-șef. După ce a petrecut doi ani la New York, el s-a mutat apoi la Geneva (Elveția), făcând parte din comisia de admitere la școlile de la Sorbona și Trieste.^[7]

El a publicat Manuel de l'interprète: comment on devient interprète de conférences (Manualul interpretului) în 1952. De asemenea, el a inițiat și coordonat realizarea a două colecții de dicționare tehnice multilingvistice publicate de Elsevier și finanțate de către universitățile din Paris, Heidelberg, Mainz, Trieste și Georgetown. Herbert a devenit, de asemenea, vicepreședinte și apoi președinte timp de trei ani al Asociației Internaționale a Interpreților de Conferințe (AIIC).^[7]

După ce s-a retras de la Organizația Națiunilor Unite în anul 1954, Herbert a continuat să lucreze pe cont propriu și a călătorit în Extremul Orient, Madagascar și Orientul Mijlociu. El a fost profesor de mitologii orientale la Universitatea din Geneva, unde a predat din 1954 până în 1964.^[7] A publicat în 1947, la cererea lui Albin Michel și în urma unei polemici cu Paul Masson-Oursel în revista Cahiers du Sud, cartea Spiritualité hindoue, preluând coordonarea colecției Spiritualités vivantes. În 1960, la cererea guvernului Japoniei, a scris o carte despre shintoism (unul dintre cele patru cărți care vor fi premiate de Academia Franceză).^[10]. A tradus și editat scrierile mai multor maeștri spirituali hinduși printre care Shri Aurobindo, Râmana Maharshi, Gandhi, Vivekânanda, Ma Ananda Moyî, Râmdâs și Râmakrishna.^[9]

Jean Herbert a murit în 1980, la vârsta de 84 de ani.^[7]

Scriitorul grec Nikos Kazantzakis i-a dedicat versiunea franceză a romanului Zorba Grecul, prin următoarele cuvinte: „À mon ami Jean Herbert” („Prietenului meu Jean Herbert”). Herbert îl propusese pe Kazantzakis să preia conducerea unui proiect UNESCO pentru traducerea marilor opere ale umanității.^[11]

• Les dix tableaux du domestiquage de la vache, Derain
• Spiritualité hindoue, Albin Michel, 1947, reeditat în 1972 și 1988
• Le Manuel de l'interprète : comment on devient interprète de conférences, 1952
• La Mythologie hindoue, son message, Albin Michel, 1953
• Introduction à l'Asie, Albin Michel, 1960
• Aux Sources du Japon: Le Shintô, Albin Michel, 1964
• Les Dieux nationaux du Japon, Albin Michel, 1965
• Dieux et sectes populaires du Japon, Albin Michel, 1967
• Yoga de la vie quotidienne (Karma-Yoga), Devry-Livre, 1978
• La religion d'Okinawa, Dervy Livres, 1980
• La Mythologie hindoue, son message, Albin Michel, 1982
• Le Yoga de l'amour, la geste de Krishna, Albin Michel, 1992
• Réflexions sur la Bhagavad-Gîtâ, Albin Michel, 1994
• L’Enseignement de Mâ Ananda Moyî, Albin Michel, 2004
• L’Enseignement de Ramana Maharshi, Albin Michel, 2005

Volum colectiv

• La mort est une autre naissance, Albin Michel, 1989 (âmpreună cu Vincent Bardet, Pierre Crépon, Me Taisen Deshimaru, Jean During, Bruno Lagrange, Pierre Mariel, Sogyal Rinpoché)

• Câteva articole franceze Arhivat în 13 martie 2012, la Wayback Machine.
• Un auteur et son œuvre, biographie de Jean Herbert, par son épouse Josette Herbert
• L’Orient de l’âme, entretien avec Jean Herbert Arhivat în 5 septembrie 2014, la Wayback Machine.
• Articles de Jean Herbert sur le site de la revue 3e millénaire