Lacul Grivița

Lacul Grivița

Lacul Grivița, vedere spre cartierul Bucureștii Noi.
Administrație
Țară/ȚăriRomânia  Modificați la Wikidata
Geografie
Coordonate44°29′45″N 26°03′16″E / 44.4959°N 26.0544°E ({{PAGENAME}})
Suprafața lacului0,53 km²  Modificați la Wikidata
Lungime3,8 km  Modificați la Wikidata
Lățimea medie0,5 km  Modificați la Wikidata
Volum1 hm³  Modificați la Wikidata
Localizare

Lacul Grivița este un lac antropic amenajat pe râul Colentina, în București, sectorul 1, situat între lacul Străulești în amonte și lacul Băneasa în aval.

Lacul Grivița care debutează dincolo de stăvilarul Străulești, pe sub podul Bucureștii Noi, are o suprafață de 53 ha, lungimea de 3,8 km, lățimea între 50-500 m, o adâncime de 1-4 m, volum de l.000.000 m³, debit de 2,5 m/s.[1] Mărginește cartierul Dămăroaia.

Calitatea apei

[modificare | modificare sursă]

În urma analizelor apei efectuate de Administrația Națională Apele Române (A.N.A.R.) și a Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (A.L.P.A.B.), s-au constatat următoarele:[2]
În lacul Grivița, pH-ul și amoniul se încadrează în limitele admise pe toată perioada efectuării analizelor. Nitrații sunt în limite normale, la fel și nitriții, exceptând un vârf cu valoarea de 0,42 mg/l în luna noiembrie a anului 2007. Cadmiul depășește frecvent limitele normale atingând valori chiar de 390 μg/l, adică de 78 de ori mai mult decât limita maximă admisă în conformitate cu Ordinul 161/2006. Plumbul depășește ușor limitele maxime, iar zincul se încadrează în limitele normale. Cuprul depășește și el valorile maxime admise, având un vârf la valoarea de 1185 μg/l. Fosforul depășește adesea limitele maxime admise, ajungând la valori de 12 mg/l, depășind limita maximă de 1,2 mg/l. Ca și în cazul celorlalte lacuri, se semnalează prezența bacteriilor coliforme fecale dar și a bacteriei Escherichia coli.

  1. ^ Prezentare generală a Sectorului 1
  2. ^ „Stelian Valentin Stănescu: Aspecte ale calității apei râului Colentina pe traseul din municipiul București (România), în Ecoterra, no. 27, 2011” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .