Mezzosoprană (voce)

Gama vocală reprezentată pe claviatură

Soprano

Contratenor sau Mezzo-soprano

Contralto

Tenor

Bariton

Bas

Mezzosoprană^[1][2] (pronunție: mețosoprană), este un tip de voce feminină situată ca registru vocal între soprană și contralto. În dicționarele mai vechi termenul era scris cu cratimă, mezzo-soprană.^{[3][4][5][6][7]}

Registrul mezzosopranei (sol mic-do3 c.) îmbină amplitudinea și adâncimea contraltoului cu o întindere mare și cu o penetrație de soprană. Se deosebește de soprană mai ales prin timbrul mai întunecat și registrul (I, 1) de piept mai dezvoltat, iar de contralto prin întinderea mare în domeniul acut. În practica de operă se întretaie cu soprana dramatică sau cu contralto. Rolul tipic de mezzosoprană este personajul Carmen din opera Carmen de Georges Bizet.

Țesătura de mare efect o face potrivită pentru desfășurări dramatice ample, în roluri ca Amneris, Venus, Ortrud.

Roluri memorabile de mezzosoprane din operele românești sunt personajele Iocasta din Oedip de George Enescu, Marica Doamna din Ion Vodă cel Cumplit de Gheorghe Dumitrescu și Doamna Chiajna din opera omonimă de Nicolae Buicliu.

Tipologia vocală detaliată mai jos (numită și Fach) este o invenție relativ modernă (sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea) și corespunde în principal tehnicii vocale a esteticii barocului sau clasice. Se găsește foarte puțin în alte genuri muzicale precum varieteul sau jazzul.^[8][9][10]

Există mai multe subcategorii de mezzosoprane care diferă prin caracterul personajelor pe care le interpretează, îndrăzneala vocii (care corespunde adesea unei anumite utilizări) și bogăția timbrului. O voce evoluează odată cu vârsta, se întâmplă adesea ca o cântăreață să-și schimbe postul și registrul pe parcursul carierei.^[11] ​

Majoritatea operelor lirice ale secolului al XIX-lea grupează sub un singur termen „soprano” sopranele și mezzosopranele, doar studiul ambitusului rolului face posibilă diferențierea acestora. Exemplele de mai jos (deseori indicate ca soprană în partitura originală) sunt, prin urmare, date ca indicație.

Printre mezzosopranele române notabile se numără:

• Elena Cernei (1924-2000)
• Ruxandra Donose (n. 1964)
• Zenaida Pally (1919-1997)
• Venera Rogozea (1913-2012)^[12]
• Maria Snejina (?)
• Elena Theodorini (1857-1926)

Din notabilitățile internaționale:

• Ebe Stignani (1903-1974) Italia
• Giulietta Simionato (1910-2010) Italia
• Soňa Červená (1925-) Cehoslovacia
• Fiorenza Cossoto (1935-) Italia
• Viorica Cortez (n. 1935)  România, Franța
• Grace Bumbry (1937-) Statele Unite ale Americii
• Frederica von Stade (1945-) Statele Unite ale Americii
• Dolora Zajick (1952-) Statele Unite ale Americii
• Cecilia Bartoli (1966-) Italia

• Dicționarul limbii române moderne, București, 1958, 966 pag.: Editura Academiei Republicii Populare Române ;
• Dicționarul explicativ al limbii române, DEX, București, 1975, 1054 pag.: Editura Academiei Republicii Socialiste România ;
• MIC DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (ed. Ediția a II-a, revizuită și adăugită), București, 1978, 1858 pag.: Editura Științifică și Enciclopedică ;
• Marcu, Florin; Maneca, Constant, Dicționar de neologisme (ed. Ediția a III-a), București, 1978, 1170 pag.: Editura Academiei Republicii Socialiste România ;
• Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM2), Ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005, 2007, ISBN 973-637-087-x sau ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, ISBN 978-606-8162-08-9.
• Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3), Ediția a III-a revăzută și adăugită, Coordonatoare: Ioana Vintilă-Rădulescu, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021. ISBN 978-606-704-935-0.

Materiale media legate de mezzo-soprană la Wikimedia Commons

• „mezzosoprană” la DEX online