Nicolae Ciupercă

Nicolae Ciupercă
Date personale
Născut20 aprilie 1882
Râmnicu Sărat, Râmnicu-Sărat, România Modificați la Wikidata
Decedat25 mai 1950
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboala Parkinson Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala militară de ofițeri
activi de cavalerie și infanterie
(1900–1902)
Școala superioară
de război (1911–1913)
Activitate
RamuraForțele Terestre Române  Modificați la Wikidata
GradulSublocotenent (1902)
Locotenent (1907)
Căpitan (1911)
Maior (1916)
Locotenent-colonel (1917)
Colonel (1920)
General de brigadă (1930)
General de divizie (1937)
General de corp
de armată (1941)
Trecut în rezervă (1941)
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic
Primul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial
FuncțiiComandant al Corpului de Armată 3 (1937–1938)
Ministru de război (1938–1939)
Comandant al inspectoratului
general de armatei nr. 3 (1939)
Comandant al Armatei 2 (1939–1940)
Comandant al Armatei 4 (1940–1941)

Nicolae Ciupercă (n. 20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat — d. 25 mai 1950, Închisoarea Văcărești) a fost un politician și general român.

- Absolvă școala primară și cursul inferior de liceu la Râmnicu Sărat; apoi cursul superior de liceu la Școala fiilor de ofițeri (liceul militar) din Iași; - Urmează Școala militară de ofițeri activi de Infanterie din București și o termină în 1902 ca Șef de promoție, obținând gradul de sublocotenent; - Absolvă cursurile Școlii Superioare de război din Paris în 1913.

Participarea la Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

Participă la Războiul de întregire ca maior, șef al biroului operații al armatei a II-a (condusă de general Averescu) "contribuind de aproape la pregătirea și executarea operațiunilor ofensive din iulie 1917";

Grade militare

[modificare | modificare sursă]
  • 1930 - General de Brigadă.
  • 1933 - General de Divizie.

A fost înaintat la gradul de general de corp de armată cu începere de la data de 6 iunie 1940.[1]

Funcții militare

[modificare | modificare sursă]
  • 1938 – 1939 - Ministru de Război al României.
  • 1939 - Inspector General al Armatei.
  • 3 iunie – 9 septembrie 1940 - Comandantul Armatei a 4-a.
  • 12 septembrie 1939 – 22 septembrie 1940 - Comandant al Armatei a 2-a.
  • 22 iunie 1941 - 9 septembrie 1941 - Comandant al Armatei a IV-a; participă la operațiunile pentru dezrobirea Basarabiei.

Este numit ministru al Apărării Naționale în 1939 pentru o scurtă perioadă. Își va da demisia pentru că nu a fost de acord cu cheltuirea unor fonduri din bugetul militar care, conform ordinului regelui, primeau o destinație secretă, imposibil de verificat;

La 9 septembrie 1941 a demisionat din funcția de comandant al Armatei a IV-a, în semn de protest, întrucât a fost împotriva continuării războiului dincolo de Nistru. S-a adresat mareșalului Antonescu: „Măi Ioane, noi nu avem ce căuta în Rusia. Ne-am luat înapoi moșia noastră, furată de sovietici și cu asta gata. Să procedăm și noi cum a procedat țăranul nostru întotdeauna. După ce a alungat animalele străine ce intraseră pe ogorul lui, gata, și-a văzut de treburile din propria lui gospodărie. Dar nu m-a ascultat...” În baza raportului nr. 54.839 întocmit la 4 octombrie 1941 de generalul de divizie Constantin Pantazi, ministru secretar de stat la Departamentul Apărării Naționale, Mihai Antonescu, vicepreședintele și președintele ad-interim al Consiliului de Miniștri, a aprobat demisia generalului Ciupercă din cadrele active ale armatei și trecerea lui în rezervă începând cu data de 13 octombrie 1941.[2]

Generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă a fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru devotamentul, abnegația și energia cu care a comandat în situații foarte grele, în intervalul dela 22 Iunie la 9 Septemvrie 1941”.[3]

Devenit indezirabil comuniștilor este arestat la data de 12 septembrie 1948 pentru acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”, după ce s-a alăturat grupării anticomuniste „Graiul Sângelui”,[4] fiind încarcerat în celula numărul 8, la data de 31 decembrie 1948, în Penitenciarul Jilava. A decedat la data de 25 mai 1950 în spitalul central nr. 1 al Penitenciarului Văcărești, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindromul Parkinson, miocardită și azotemie.

  • Medalia "Bărbăție și Credință" - clasa a II-a - I.D. 2079/12.005.1914;
  • Steaua României cu spade în gradul de cavaler" - I.D. 437/13.05.1917;
  • Coroana României în gradul de ofițer - I.D. 846/9.08.1917;
  • Croix de Guerre - brevet 834/13.02.1918;
  • Ordinul imperial rus "Sfânta Ana" de clasa a 2-a cu săbii, brevet 11360/29.08.1917;
  • Ordinul "Polonia Restituta" în gradul de Comandor - brevet 66928/19.12.1924;
  • Steaua României în gradul de Comandor cu însemnele de pace - I.D. 20/1335/9.05.1934;
  • Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Cruce (8 iunie 1940)[5]
  • Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa III-a (17 octombrie 1941)[3]
  • "Coroana României cu spade" în grad de Mare Cruce cu Panglici de Virtute Militară - I.D. 2168/29.07.1942;
  1. ^ Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.
  2. ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 2.864 din 13 octombrie 1941 referitor la o demisiune din cadrele active ale armatei, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 244 din 14 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.287.
  3. ^ a b Decretul Regal nr. 2.888 din 17 octombrie 1941 pentru conferiri de ordine, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 248 din 18 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.397.
  4. ^ http://www.worldwar2.ro/generali/?article=93;
  5. ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.