Noul Testament de la Bălgrad

Noul Testament de la Bălgrad este prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, publicat în 1648 la Bălgrad (astăzi, Alba Iulia), în timpul principelui calvin Gheorghe Rákóczi I, sub coordonarea arhiepiscopului Simion Ștefan.

Nicolae Iorga (1904, p. 171) susține că Simion Ștefan a inițiat traducerea Noului Testament la cererea principelui calvin Gheorghe Rákóczi I.

Potrivit lui Nicolae Iorga, mitropolitul Simion Ștefan a găsit oameni nu între ardeleni, fiindcă numărul cărturarilor scăzuse considerabil de la 1582 (anul publicării Paliei de la Orăștie), ci în rândul călugărilor din Țara Românească, care au fost dispuși să lucreze pentru mitropolitul ardelean în ciuda afinităților sale calvine.^[1]

Gabriel Țepelea a propus ideea că traducătorii s-au folosit de Vulgata din 1587 Vulgate (Biblia ad vetustissima exemplaria) publicată la Veneția, deoarece referințele biblice din NT 1648 ar corespunde celor din această ediția a Vulgatei. M. Rădulescu a sugerat că Simon Ștefan trebuie să fi folosit o ediție bilingvă (greacă și latină) similară celei publicate de Matthias Flacius în 1659. ^[2]

• Edițiile Beza

Cea mai importantă sursă folosită de traducătorii NT de la Bălgrad a fost una dintre edițiile bilingve (greco-latine) publicate de reformatorul Theodor Beza. NT de la Bălgrad urmează deseori textul latinesc al lui Beza, chiar și când acesta se depărtează de înțelesul originalului grec. Un exemplu relevant se găsește în Luca 1:30. Textul românesc („Nu te teame, Maria, că ești în dragoste la Dumnezeu”) transpune în mod fidel traducerea lui Beza („Ne time Maria: es enim in gratia apud Deum”), care este o interpretare a textului grec: Μὴ φοβοῦ, Μαριάμ· εὗρες γὰρ χάριν παρὰ τῷ θεῷ.^[3]

• Biblia de la Ostrog
• Biblia Karoly

Contrar celor afirmate de unii cercetători, NT de la Bălgrad conține elemente filocalvine.^[4]

(1) Autorul predosloviei la Evanghelia după Matei folosește numele protestant „2 Samuel” pentru a denumi cartea „2 Regi”. (2) Ideea că Matei ar fi scris evanghelia sa în evreiește este respinsă. Autorul predosloviei la Matei consideră, conform tradiției protestante, că Matei trebuie să fi scris evanghelia direct în greacă. (3) Cele trei titluri hristologice din teologia lui Calvin („Hristos este preot, profet și rege”) sunt folosite pentru a descrie statutul lui Hristos în predoslovile primelor două evanghelii (Matei și Marcu). (4) Concepția lui Luther despre Epistolele sobornicești (Iacov, Iuda și Evrei) este criticată. Autorul predosloviilor adoptă o înțelegere mai echilibrată, tipic calvină, cu privire la inspirația Scripturii. (5) Credința este definită ca „mână a sufletului”.^[5] Această metaforă se întâlnește frecvent în scrierile reformatorilor și ale puritanilor. (6) Autorul predosloviilor vorbește în mod repetat despre „îndreptarea prin credință” și despre faptele bune ca o consecință a „îndreptării” (justificării). (7) Fapte 14:23 este tradus și comentat în conformitate cu înțelegerea calvinistă despre ierarhia bisericească. (8) Predosloviile afirmă primatul Scripturii în interpretare. (9) Sunt criticați „papiștii” și „jejuviții” de o manieră care evocă polemica reformată anticatolică din secolele 16-17. (10) Concepția escatologică din predoslovia la 2 Tesaloniceni este similară celei susținute de Calvin.

E. Conțac, Dilemele fidelității: Condiționări culturale și teologice în traducerea Bibliei, Cluj-Napoca, Logos, 2011, pp. 31-39

• Catihismul calvinic (1542)
• Catehismul de la Sibiu (1544)
• Traduceri ale Bibliei în limba română

• Exemplar original scanat