Președintele României
Președintele României | |
Pavilionul prezidențial | |
Reședință oficială | Palatul Cotroceni |
---|---|
Durata mandatului | 5 ani, cel mult 2 mandate |
Înființare | |
Primul deținător | Nicolae Ceaușescu (în Republica Socialistă România) Ion Iliescu (în România democratică) |
Salariu | 12 salarii minime brute[1] |
Website | site web oficial |
Modifică date / text |
România |
Autoritatea legislativă în România: |
Parlament format din: Camera Deputaților Senat |
Autoritatea executivă în România: |
Președintele |
Guvernul |
Autoritatea judecătorească în România: |
Înalta Curte de Casație și Justiție Curțile de apel Tribunalele Judecătoriile Consiliul Superior al Magistraturii Ministerul Public Sursa: Constituția României |
Președintele României este șeful de stat al României. El are rolul de a reprezenta statul român în relațiile internaționale; conform Constituției, este garantul independenței naționale, veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. De asemenea, președintele este comandantul forțelor militare și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Acest articol face parte din seria: Politica României |
|
|
Evoluții instituționale
[modificare | modificare sursă]Până la abdicarea forțată a regelui Mihai I, atribuțiile de șef al statului român au fost deținute și exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuții au fost preluate de un organ colegial, denumit Prezidiul republicii. Conform Constituției din 1948, funcția de șef de stat este încredințată Prezidiului Marii Adunări Naționale, menținut până în 1961, când a fost înlocuit de Consiliul de Stat.
Funcția propriu-zisă de președinte al republicii a fost creată în anul 1974. Începând cu 27 decembrie 1989, se instituie funcția de Președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, care primea și atribuțiile de șef de stat. La începutul lunii februarie a anului 1990, organele centrale ale puterii politice se reorganizează, prin constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), al cărui președinte preia și atribuțiile de șef de stat.
Persoanele care au deținut funcția de Președinte al României sau echivalent
[modificare | modificare sursă]Nume | Data începerii mandatului | Data terminării mandatului | Titlu oficial |
Klaus Iohannis | 21 decembrie 2014 | actual | președintele României |
Crin Antonescu[2][3][4] | 06 iulie 2012 | 27 august 2012 | președinte interimar al României |
Traian Băsescu | 6 decembrie 2009 | 21 decembrie 2014 | președintele României[5] |
Nicolae Văcăroiu | 20 aprilie 2007 | 23 mai 2007 | președinte interimar al României |
Traian Băsescu | 20 decembrie 2004 | 6 decembrie 2009 | președintele României |
Ion Iliescu | 20 decembrie 2000 | 20 decembrie 2004 | președintele României |
Emil Constantinescu | 29 noiembrie 1996 | 20 decembrie 2000 | președintele României |
Ion Iliescu | 30 octombrie 1992[6] | 11 octombrie 1996 | președintele României |
Ion Iliescu | 18 iunie 1990[7] | 11 octombrie 1992 | președintele României |
Ion Iliescu | 06 februarie 1990 | 18 iunie 1990 | președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională |
Ion Iliescu | 27 decembrie 1989 | 06 februarie 1990 | președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale |
Nicolae Ceaușescu | 28 martie 1974 | 22 decembrie 1989 | președintele Republicii Socialiste România |
În timpul primului său mandat, președintele Traian Băsescu a fost suspendat din funcție de către Parlamentul României pe motiv de neconstituționalitate. Suspendarea a fost invalidată cu 74,48% din voturile exprimate la referendumul de demitere a președintelui organizat la data de 19 mai 2007. Traian Băsescu a fost suspendat din nou în 2012 în timpul celui de-al doilea mandat al său, iar referendumul de demitere a fost invalidat pentru neatingerea pragului legal de prezență la vot. Până la momentul actual, Băsescu rămâne singurul președinte al României după 1989 suspendat în cursul exercitării mandatului.
Atribuțiile Președintelui
[modificare | modificare sursă]Atribuții legislative
[modificare | modificare sursă]- promulgarea legilor;
- semnarea legilor în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;
- dreptul de veto - poate propune întoarcerea unei legi în parlament pentru verificare, o singură dată;
- posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională în legătură cu neconstituționalitatea legilor sau în legătură cu conflicte juridice de natură constituțională.
Atribuții ale Președintelui României privind organizarea și funcționarea puterilor publice
[modificare | modificare sursă]- prezentarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale națiunii;
- consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită;
- participarea la unele ședințe ale Guvernului;
- organizarea referendumului în probleme de interes național, după consultarea prealabilă a Parlamentului.
Atribuții cu privire la numirea sau revocarea altor autorități publice
[modificare | modificare sursă]- dizolvarea Parlamentului, în condițiile în care acesta a refuzat de două ori investitura Guvernului;
- desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru;
- numirea Guvernului pe baza votului de încredere al Parlamentului;
- revocarea sau numirea unor miniștri în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, la propunerea primului ministru;
- numirea a trei judecători la Curtea Constituțională;
- numirea în funcție a magistraților;
- numiri în anumite funcții publice;
- acordarea gradelor de mareșal, de general și de amiral etc.
Atribuții în domeniul apărării și ordinii publice
[modificare | modificare sursă]- declararea, de regulă, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizării parțiale sau generale a forțelor armate;
- instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, parțiale sau totale;
- Președintele este șeful armatei.
Atribuții de domeniul politicii externe
[modificare | modificare sursă]- încheierea tratatelor negociate de Guvern și supunerea spre ratificare Parlamentului;
- acreditarea și rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanților diplomatici ai României;
- aprobarea înființării, desființării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice;
- acreditarea în România a reprezentanților diplomatici ai altor state;
- organizarea ambasadelor românești în străinătate;
- reprezintă România în Consiliul European
Alte atribuții
[modificare | modificare sursă]- conferirea decorațiilor și titlurilor de onoare;
- acordarea grațierii individuale.
Alegerea Președintelui
[modificare | modificare sursă]Președintele României este ales prin votul direct al cetățenilor, în sistem de vot majoritar, în două tururi de scrutin. Durata mandatului Președintelui este de cinci ani, iar numărul maxim de mandate care poate fi obținut este de două.
Jurământul Președintelui
[modificare | modificare sursă]Jurământul conform Constituției din 1965, modificate în anul 1974, era următorul:
- Jur să slujesc cu credință patria, să acționez cu fermitate pentru apărarea independenței, suveranității și integrității țării, pentru bunăstarea și fericirea întregului popor, pentru edificarea socialismului și comunismului în Republica Socialistă România! Jur să respect și să apăr Constituția și legile țării, să fac totul pentru aplicarea consecventă a principiilor democrației socialiste, pentru afirmarea in viața societății a normelor eticii și echității socialiste! Jur să promovez neabătut politica externă de prietenie și alianță cu toate țările socialiste, de colaborare cu toate națiunile lumii, fără deosebire de orînduire socială, pe baza deplinei egalități în drepturi, de solidaritate cu forțele revoluționare, progresiste, de pretutindeni, de pace și prietenie între popoare! Jur că îmi voi face întotdeauna datoria cu cinste și devotament pentru strălucirea și măreția națiunii noastre socialiste, a Republicii Socialiste România!
Actualmente, textul jurământului prevăzut de Constituția în vigoare este acesta:
- Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Jurământul se depune în fața celor două camere ale Parlamentului, reunite în ședință comună. De la acest moment, începe exercitarea mandatului prezidențial.
Răspunderea Președintelui
[modificare | modificare sursă]În general, Președintele României nu răspunde juridic pe durata mandatului său. Ideea nu este însă clar exprimată în Constituție, ci rezultă indirect, din reglementarea expresă a situațiilor în care acesta poate fi obligat să răspundă.
Răspunderea politică
[modificare | modificare sursă]Conform art.95 din Constituție, atunci când președintele comite fapte grave de încălcare a prevederilor acesteia, se poate propune de către cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor suspendarea președintelui din funcție. După consultarea Curții Constituționale, se poate adopta propunerea de suspendare, prin votul majorității deputaților și senatorilor.
În cazul adoptării propunerii de suspendare, în termen de 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea președintelui.
Răspunderea penală
[modificare | modificare sursă]Răspunderea penală intervine numai în cazul în care șeful statului ar comite infracțiunea de înaltă trădare. Punerea sub acuzare poate fi hotărâtă de Camera Deputaților și Senatului, în ședință comună, pe baza votului a două treimi din numărul parlamentarilor. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din momentul punerii sub acuzare, Președintele este suspendat de drept; în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare, el este demis.
Consilierii administrației prezidențiale
[modificare | modificare sursă]În iunie 2010, președintele României atunci în funcție, Traian Băsescu, avea 120 de consilieri.[8] 90 dintre ei erau consilieri cu diferite gradații și trepte de încadrare, adică slujbași de rang superior, iar 20 aveau rang.[8] 10 dintre cei din urmă erau consilieri prezidențiali asimilați funcției de ministru, iar ceilalți 10 erau consilieri de stat al căror rang este identic cu funcția de ministru-adjunct.[8]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Lista șefilor de stat ai României
- Lista șefilor de stat ai României după timpul trăit după exercitarea funcției
- Lista șefilor de stat ai României după durata mandatului
- Lista șefilor de stat ai României după longevitate
- Lista șefilor de stat ai României după data nașterii
- Lista șefilor de stat ai României după data decesului
- Lista șefilor de stat ai României după vârsta la preluarea funcției
- Lista șefilor de stat ai României în viață
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Noile salarii ale demnitarilor: indemnizațiile președintelui si prim-ministrului scad, ale parlamentarilor se dubleaza” (în Romanian). .
- ^ R.M. Monitorul Oficial a publicat hotărârea Curții Constitutionale, procedurile pentru ca Traian Băsescu să revină la Palatul Cotroceni au fost îndeplinite, hotnews.ro, 27 august 2012.
- ^ Președintele României
- ^ Hotărârea CC privind referendumul a fost publicată în MO. Traian Băsescu se poate întoarce la Cotroceni Mediafax, 27 august 2012.
- ^ Reales în 2009
- ^ Mandatul Președintelui se exercită de la depunerea jurământului în fața Parlamentului (art.83 alin. (1) din Constituție). Unele surse indică în mod eronat data începerii mandatului ca data alegerilor
- ^ Conform art.81 alin. (2) din Decretul Lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României, mandatul președintelui începea din momentul prezentării, în ședință comună a camerelor Parlamentului, a hotărârii Curții Supreme de Justiție pentru validarea alegerilor
- ^ a b c Cum sunt plătiți angajații de la Cotroceni. Ajutoare de la buget pentru unii consilieri de-ai lui Băsescu[nefuncțională], 2010-06-03, CRISTIAN OPREA, puterea.ro, accesat la 26 iulie 2011
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura All Beck, ediția a XI-a
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Președintele României: drept constituțional, Ion Rusu, Editura Lumina Lex, 1996
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- www.presidency.ro - Site web oficial
- Ce spune Constituția despre suspendarea Președintelui României, 3 iulie 2012, Lavinia Bălulescu, Adevărul
- Cum poate fi suspendat șeful statului, 3 iulie 2012, Sebastian Zachmann, Adevărul
- Ultimele știri din presa românească despre „Președintele României” la Newskeeper
|