French
DeutschRaidul Doolittle
| Raidul Doolittle | |||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din bombardamentele strategice asupra Japoniei[*]  | |||||||||||||||||||||||
 | |||||||||||||||||||||||
| Informații generale | |||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||
| Beligeranți | |||||||||||||||||||||||
| Jimmy Doolittle[*] | David M. Jones[*] | Ted W. Lawson[*] | Bill Bower[*] | William G. Farrow[*] | Everett W. Holstrom[*] | John Allen Hilger[*] | Richard E. Cole[*] | Horace Ellis Crouch[*] | Jacob DeShazer[*] | William John Dieter[*] | Robert G. Emmens[*] | Charles Ross Greening[*] | Tom Griffin[*] | Stephen Jurika[*] | Richard A. Knobloch[*] | Robert J. Meder[*] | Chase Nielsen[*] | Edward Saylor[*] | Denver V. Truelove[*] | ||||
Modifică date / text  | |||||||||||||||||||||||
.jpg)
Raidul Doolittle, cunoscut și sub numele de Raidul de la Tokio, a fost un raid aerian care a avut loc la data de 18 aprilie 1942, de către aviația Statelor Unite asupra capitalei japoneze Tokio și asupra altor locuri de pe insula Honshu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, primul raid aerian, care a lovit insulele japoneze.
Raidul a demonstrat că Japonia este vulnerabil la un atac aerian american, fiind represalii pentru atacul japonez de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, care a ridicat semnificativ moralul americanilor, și a deteriorat moralul japonezilor. Raidul a fost planificat și condusă de locotenent-colonelul Forțelor Aeriene ale Armatei SUA, James "Jimmy" Doolittle.
Șaisprezece bombardiere mijlocii B-25 Mitchell au fost lansate fără escortă de avioane de vânătoare de pe portavionul american USS Hornet din Oceanul Pacific de Vest, departe de țărmurile japoneze, fiecare avion având un echipaj de cinci oameni. Planul era ca avioanele să bombardeze ținte militare din Japonia, și continuându-și zborul spre vest, să aterizeze în China, deoarece aterizarea cu un bombardier mediu pe Hornet era imposibilă. Cincisprezece bombardiere a reușit să ajungă în China, iar unul a aterizat în Uniunea Sovietică.
În afară de trei persoane toți au supraviețuit, dar toate bombardierele s-au pierdut. Mai târziu opt membri ale echipajelor au fost capturați de către armata japoneză în China; trei dintre aceștia au fost executați. Un avion B-25 Mitchell, care a aterizat în Uniunea Sovietică la Vladivostok, a fost confiscat, iar echipajul acestuia a fost internat pentru mai mult de un an. Paisprezece echipaje, cu excepția unui membru al echipajului, au revenit în Statele Unite ale Americii sau la forțele americane.[1][2]
După raid, Armata Imperială Japoneză a efectuat o masivă cercetare prin provinciile de est ale Chinei, într-o operațiune cunoscută acum sub numele de Campania Zhejiang-Jiangxi, în căutare de supraviețuitori americani ai raidului și aplicând pedepse chinezilor care i-au ajutat, în efortul de a preveni această parte a Chinei să fie utilizată într-un nou atac asupra Japoniei. Se estimează că aproximativ 250.000 de civili chinezi au fost uciși de către japonezi în timpul acestei operațiuni.[3][4]
Raidul a provocat pagube materiale neglijabile în Japonia, lovind doar obiective civile sau ratând complet, dar a reușit să-și atingă obiectivul de a ridica moralul american și punând la îndoială în Japonia capacitatea liderilor militari de a-și apăra insulele de origine.
De asemenea, bombardamentul a determinat Japonia să-și retragă forța de portavioane puternice din Oceanul Indian pentru a-și apăra insulele de origine, raidul contribuind la decizia amiralului Isoroku Yamamoto de a ataca Insula Midway în Pacificul Central - un atac care s-a transformat într-o înfrângere strategică decisivă a Marinei Imperiale Japoneze de către US Navy în Bătălia de la Midway. Doolittle, care au crezut inițial că pierderea tuturor avioanelor o să aibă consecința că va fi judecat de Curtea Marțială, de fapt a primit Medalia de Onoare și a fost promovat cu două grade, la rangul de general de brigadă.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ "Eighty Brave Men." Doolittle Tokyo Raiders, Memorial site of Richard O. Joyce. Retrieved: 17 February 2008.
- ^ Glines 1998, pp. 166–168.
- ^ "The Perilous Fight." PBS. Retrieved: 22 November 2011.
- ^ Nelson 2002, pp. 226–228.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Chang, Iris. The Rape of Nanking. New York: Basic Books, 1997. ISBN 0-465-06835-9.
- Chun, Clayton K.S. The Doolittle Raid 1942: America's First Strike Back at Japan (Campaign: 16). Botley, Oxford, UK: Osprey, 2006. ISBN 1-84176-918-5.
- Coletta, Paolo. "Launching the Doolittle Raid on Japan, 18 aprilie 1942". The Pacific Historical Review, Vol. 63, No. 1, February 1993.
- Craig, John S. Peculiar Liaisons: In War, Espionage, and Terrorism in the Twentieth Century. New York: Algora Publishing, 2004. ISBN 978-0-87586-331-3.
- Craven, Wesley Frank and James Lea Cate, series editors. "Chapter 12: Drawing the Battle Line in the Pacific". Army Air Forces in World War II, Vol. I: Plans and Early Operations, January 1939 to August 1942 . Arhivat în , la Wayback Machine. Chicago: University of Chicago Press, 1948. (Air Force Historical Studies Office internet edition.)
- Doolittle, James H. and Carroll V. Glines. I Could Never Be So Lucky Again: An Autobiography. New York: Bantam Books, 1991. ISBN 0-553-58464-2.
- Emmens, Robert G. Guests of the Kremlin. San Rafael, California: Ishi Press International, 2007. ISBN 0-923891-81-1.
- Gill, G. Hermon. Volume II – Royal Australian Navy, 1942–1945. Australia in the War of 1939–1945. Canberra: Australian War Memorial, 1968. Arhivat din original la . Accesat în .
- Glines, Carroll V. The Doolittle Raid: America's Daring First Strike Against Japan. New York: Orion Books, 1988. ISBN 0-88740-347-6
- ———— Doolittle's Tokyo Raiders. New York: Van Nostrand Reinhold, 1981, First edition 1968. ISBN 978-0-44202-726-1.
- ———— Four Came Home: The Gripping Story of the Survivors of Jimmy Doolittle's Two Lost Crews . New York: Van Nostrad Reinhold, 1981, First edition 1966. ISBN 978-1-57510-007-4.
- Glover, Charles E. "Jimmy Doolittle's One Moment in Time." The Palm Beach Post, 18 April 1992.
- Hasley, Edward. "War Stories: Heroism in the Pacific", 18 February 1996.
- Hayostek, Cindy. "Exploits of a Doolittle Raider". Arhivat în , la Wayback Machine. thehistorynet.com, 21 July 1998. Retrieved: 10 March 2008.
- Lawson, Ted W. and Robert Considine, ed.Thirty Seconds Over Tokyo. New York: Random House, Inc., 1943.
- Martin, Adrian R., and Larry W. Stephenson. Operation Plum: The Ill-fated 27th Bombardment Group and the Fight For the Western Pacific. College Station, Texas: Texas A&M University Press, 2008. ISBN 1-60344-019-4.
- Nelson, Craig. The First Heroes: The Extraordinary Story of the Doolittle Raid—America's First World War II Victory. London: Penguin Press, 2002. ISBN 978-0-14-200341-1.
- Oxford, Edward. "Against All Odds: B-25 Bombers Strike Japan in 1942." American History Illustrated, March–April 1992.
- Prange, Gordon W., Donald M. Goldstein and Katherine V. Dillon. Miracle at Midway. New York: McGraw-Hill, 1982. ISBN 0-07-050672-8.
- Tillman, Barrett. Enterprise: America's Fightingest Ship and the Men Who Helped win World War II. New York: Simon and Schuster, 2012. ISBN 978-1-4391-9087-6.
- Watson, Charles Hoyt. DeShazer: The Doolittle Raider Who Turned Missionary. Winona Lake, Indiana: The Light and Life Press, 1950.
| Europa Apuseană – Europa Răsăriteană – China – Africa (N – E – V) – Mediterana – Orientul Mijlociu – Asia și Pacific – Atlantic | ||||||||
| Aspecte | ||||||||
| 1940 1941 | 1943 1944 1945 | | ||||||
| Aliații | Axa | |||||||
| în război din 1937 începând cu 1939 începând cu 1940 | începând cu 1941 începând cu 1942 începând cu 1943 | în război din 1937 începând cu 1940 începând cu 1942 | ||||||
| Rezistența | ||||||||
| Liste | ||||||||
| 1 antisovietică. |  Portal | |||||||
.svg){kind=small}