Spațiul Schengen

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Spațiul Schengen („Tratatul de la Schengen”) este o zonă de circulație liberă în Europa, conformă cu Acordul de la Schengen.

Renunțarea la controale vamale la frontierele comune dintre Franța, Germania de Vest și țările din comunitatea Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg) a fost inițiată de președintele François Mitterrand (Franța) și cancelarul Helmut Kohl (Germania de Vest). Tratatul a fost semnat în anul 1985 în localitatea Schengen din Luxemburg,^[1] localitate situată la punctul de întȃlnire al Franței, Germaniei și Beneluxului, cu o valoare simbolică geografică, în nucleul geografic al celor 5 state semnatare. Tratatul, cunoscut ca „Schengen I“, a fost semnat la bordul vasului „Princesse Marie-Astrid“ ancorat în Schengen, la malul râului Mosela.^[2]

Statele membre ale acestui spațiu au eliminat (sau vor elimina) controalele pentru persoane la frontierele dintre ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără prezentare de acte de identitate și fără opriri pentru control.

Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen. Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania și Țările de Jos, care și-au deschis între ele granițele la 26 martie 1995. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au și implementat. Într-un moment istoric, la 21 decembrie 2007, nouă state, majoritatea din centrul și estul Europei, și-au deschis granițele, astfel încât pentru prima dată este posibilă călătoria liberă peste fosta Cortină de Fier.

Din Spațiul Schengen fac parte și Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, care nu sunt membre ale UE. În același timp, Regatul Unit și Irlanda, țări membre ale Uniunii Europene (Regatul Unit până la data de 31 ianuarie 2020), au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor.

Statele membre ale Acordului de la Schengen care totodată sunt membre ale Uniunii Europene Bulgaria și Cipru respectiv statele care sunt doar membre ale Acordului, dar nu ale UE, Elveția și Liechtenstein, nu au început încă să aplice prevederile acordului, dar urmează să o facă în viitor. Cetățenii lor se pot aștepta în continuare la controale de graniță între țările lor și țările vecine.

Cu excepția Bulgariei, Ciprului și României, toate celelalte state membre sunt deja membre la Spațiul Schengen. Spațiul Schengen înglobează peste 400 de milioane de locuitori pe o suprafață de 4.312.099 km².^[3] Fac astăzi parte din Spațiul de libertate, de securitate și de justiție european. La 8 decembrie 2022, miniștrii europeni de Interne au aprobat aderarea Croației cu 1 ianuarie 2023 și au respins cererile Bulgariei și României.^[4]

Intrarea Bulgariei și României în spațiul european Schengen de liberă circulație, în luna martie 2011, s-a izbit de opoziția unor state membre, ca cea din partea Germaniei, Finlandei și a Austriei. Asta a reieșit din consultările din ianuarie 2012 ale Consiliului UE în Gödöllő (lângă Budapesta), Ungaria. Intrate în Uniunea Europeană în anul 2007, România și Bulgaria ar fi trebuit, conform înțelegerii inițiale la nivelul UE și în spiritul Tratatului de la Maastricht, să fie primite în zona Schengen în luna martie 2011. Intrarea s-a amânat însă, statele opozante, - oficial unul, două la număr -, motivând că în cele două țări ar fi unele lacune în domeniul reformelor de justiție și (tot motivație) din cauza corupției (vezi Corupția în România).^[5]

Ca urmare a numărului mare de refugiați^[6] originari din Asia, Africa de Nord etc., Franța și Italia par să fi cerut în 2011 modificarea Acordului Schengen. Această poziție este sprijinită și de alte state membre, între care Grecia și România. Totuși, România, prin opinia președintelui Traian Băsescu, a exprimat părerea că o eventuală modificare a Acordului ar trebui să se facă abia după admiterea Bulgariei și României, cu alte cuvinte în spirit de corectitudine să nu se schimbe regulile jocului în timpul jocului.

Ministrul de interne al Germaniei între 2009-2011, Thomas de Maizière, participant la respectivele discuții, a justificat opoziția Berlinului prin aceea că „există lipsuri în sistemul justițiar și în domeniul corupției” în cele două țări sud-est europene, care ar fi incompatibile cu apartenența la „Schengen”. Ministrul federal de interne al Austriei, Maria Fekter, își exprima până în 2011, de asemenea, opoziția la admiterea celor două țări (Bulgaria și România) dar ulterior această poziție nu a fost oficial reconfirmată.

Ministrul (în 2013) german de interne, Hans-Peter Friedrich, a declarat revistei „Spiegel”, că dacă bulgarii și românii vor ridica problema acceptării lor în Spațiul Schengen la Consiliul pe Justiție și Afaceri Interne al UE din martie 2013, li se va opune Veto-ul german. Ministrul a motivat această opoziție prin corupția ce ar fi în cele două state.

În vara anului 2011 a intervenit modificarea treptată în raport cu intrarea României și Bulgariei a pozițiilor Germaniei, Austriei și Finlandei în sens favorabil. În iunie 2011 Parlamentul UE s-a pronunțat pentru intrarea României și Bulgariei în Spațiul Schengen, dar Consiliul Ministerial UE nu a acceptat opinia acestuia (Parlamentului), cu motivația unor nemulțumiri (insatisfacții) exprimate de guvernele Olandei și Finlandei față de pretinse lacune în domeniul măsurilor anticorupție și combaterii crimelor organizate ce ar exista în Bulgaria și România. Aceste nemulțumiri (insatisfacții) au fost, colateral, legate de Olanda și Finlanda de ivirea potențială a pericolulului imigrației ilegale, din Turcia prin Bulgaria și România în țările UE din Spațiul Schengen, un argument opozițional ce ține exclusiv de politica internațională și nu este influențabil din România și Bulgaria. Astfel, Olanda, care mai devreme nu exprimase decât unele rețineri, și-a accentuat în toamna lui 2011 poziția opozantă (inclusiv în decembrie) în pofida încercărilor diplomatice ale Bucureștiului de a concilia problema. Există păreri la București, că opoziția oficială a Olandei față de intrarea Bulgariei și României ar veni de la confruntări politice interne existente în această țară membră a UE, și nu reliefează fondat realitatea politică din sudestul Europei. Este evident că, dat fiind poziția geografică și mărimea teritorială a Olandei, această țară vest-europeană nu ar fi direct afectată de traficul de persoane din și spre Bulgaria și România, dacă politicienii olandezi (guvernul) ar fi și ei de acord cu intrarea celor două țări UE în Spațiul Schengen. Ar trebui să fie luat în calcul și interesul economic al Olandei care dorește să se impună în România, șantierele navale (vezi Damen Galați și Mangalia) și producția petrolieră din Marea Neagră (Petro Ventures Resources, Mazarine Energy) fiind un exemplu în acest sens^{[necesită citare]}.

România și Bulgaria sunt nemulțumite și intrigate de aceste poziții politice, ele argumentând că argumentele contra citate nu fac parte din criteriile de acceptare (condiții) în zona europeană Schengen, aplicate concret la intrarea altor state ale Uniunii Europene. Președintele Traian Băsescu a susținut la București, în fața diplomaților străini prioritatea politică pentru România a intrării în spațiul Schengen. El a reafirmat că România este la fel de angajată ca și celelalte țări ale UE pentru asigurarea securității interne în Uniunea Europeană. Cele două țări sud-est europene speraseră că, așa cum era programat și îndeplinind condițiile prevăzute de Tratatul de la Maastricht din 1992, ele vor intra în zonă în luna martie 2011. Însă nici până acum (septembrie 2019) nu este încă stabilit un termen până la care România și Bulgaria să fie admise, singurul opozant oficial între cele 27 de state ale UE fiind doar Olanda și conform unui interviu al unui ministru german dat la Spiegel (2013) ar fi și Germania.

Consiliul pe Justiție și Afaceri Interne (JAI) din UE, reunit la 22 septembrie 2011 la Bruxelles, a decis amânarea votului privind aderarea Romaniei și Bulgariei la Spațiul Schengen, în urma opoziției ferme exprimate de Olanda și de Finlanda.

Același Consiliu, ce se reunește și în martie 2013 nu are o agendă clară în privința acceptării României și Bulgariei, deși purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Gray, a declarat că cele două state îndeplinesc condițiile specifice acceptării, condiții conforme cu Acordul Schengen (Tratat).

La 27 decembrie 2023 s-a ajuns la un acord politic privind extinderea zonei Schengen „la frontierele aeriene și maritime ale României și Bulgariei” de la 31 martie 2024.^[7]

La 12 decembrie 2024, țările Uniunii Europene au convenit asupra aderării depline a României și Bulgariei la spațiul de liberă circulație Schengen începând de la 1 ianuarie 2025, după aproape 14 ani de așteptare.^[8][9]

Steag	Stat	Suprafață (km²)	Populație[10]	Aprobare	Data primei implemetări	Teritorii excluse
	Austria	&&&&&&&&&&&83871.&&&&&083.871	&&&&&&&&&8372930.&&&&&08.372.930	01995-04-28 28 aprilie 1995	01997-12-01 1 decembrie 1997
	Belgia	&&&&&&&&&&&30528.&&&&&030.528	&&&&&&&&10827519.&&&&&010.827.519	01985-06-14 14 iunie 1985	01995-03-26 26 martie 1995
	Republica Cehă	&&&&&&&&&&&78866.&&&&&078.866	&&&&&&&&10512397.&&&&&010.512.397	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007
	Croația	&&&&&&&&&&&56542.&&&&&056.542	&&&&&&&&&4302847.&&&&&04.302.847	02011-12-09 9 decembrie 2011	02023-01-01 1 ianuarie 2023[11]
	Danemarca	&&&&&&&&&&&43094.&&&&&043.094	&&&&&&&&&5547088.&&&&&05.547.088	01996-12-19 19 decembrie 1996	02001-03-25 25 martie 2001	Groenlanda[1] Insulele Feroe[2]
	Elveția[3]	&&&&&&&&&&&41285.&&&&&041.285	&&&&&&&&&7760477.&&&&&07.760.477	02004-10-26 26 octombrie 2004	02008-12-12 12 decembrie 2008
	Estonia	&&&&&&&&&&&45226.&&&&&045.226	&&&&&&&&&1340274.&&&&&01.340.274	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[4]
	Finlanda	&&&&&&&&&&338145.&&&&&0338.145	&&&&&&&&&5350475.&&&&&05.350.475	01996-12-19 19 decembrie 1996	02001-03-25 25 martie 2001
	Franța	&&&&&&&&&&674843.&&&&&0674.843	&&&&&&&&64709480.&&&&&064.709.480	01985-06-14 14 iunie 1985	01995-03-26 26 martie 1995	Franța de peste mări (Departamentele și Teritoriile de peste Mări, prescurtat: DOM-TOM)
	Germania	&&&&&&&&&&357050.&&&&&0357.050	&&&&&&&&81757595.&&&&&081.757.595	01985-06-14 14 iunie 1985	01995-03-26 26 martie 1995[5]
	Grecia[12]	&&&&&&&&&&131990.&&&&&0131.990	&&&&&&&&11125179.&&&&&011.125.179	01992-11-06 6 noiembrie 1992	02000-03-26 26 martie 2000
	Islanda[6]	&&&&&&&&&&103000.&&&&&0103.000	&&&&&&&&&&318755.&&&&&0318.755	01996-12-19 19 decembrie 1996	02001-03-25 25 martie 2001
	Italia	&&&&&&&&&&301318.&&&&&0301.318	&&&&&&&&60397353.&&&&&060.397.353	01990-11-27 27 noiembrie 1990	01997-10-26 26 octombrie 1997
	Letonia	&&&&&&&&&&&64589.&&&&&064.589	&&&&&&&&&2248961.&&&&&02.248.961	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[7]
	Lituania	&&&&&&&&&&&65303.&&&&&065.303	&&&&&&&&&3329227.&&&&&03.329.227	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[8]
	Luxembourg	&&&&&&&&&&&&2586.&&&&&02.586	&&&&&&&&&&502207.&&&&&0502.207	01985-06-14 14 iunie 1985	01995-03-26 26 martie 1995
	Malta	&&&&&&&&&&&&&316.&&&&&0316	&&&&&&&&&&416333.&&&&&0416.333	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[9]
	Norvegia[10]	&&&&&&&&&&385155.&&&&&0385.155	&&&&&&&&&4854824.&&&&&04.854.824	01996-12-19 19 decembrie 1996	02001-03-25 25 martie 2001	SvalbardMayen
	Polonia	&&&&&&&&&&312683.&&&&&0312.683	&&&&&&&&38163895.&&&&&038.163.895	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[11]
	Portugalia	&&&&&&&&&&&92391.&&&&&092.391	&&&&&&&&10636888.&&&&&010.636.888	01992-06-25 25 iunie 1992	01995-03-26 26 martie 1995
	Slovacia	&&&&&&&&&&&49037.&&&&&049.037	&&&&&&&&&5424057.&&&&&05.424.057	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[12]
	Slovenia	&&&&&&&&&&&20273.&&&&&020.273	&&&&&&&&&2054119.&&&&&02.054.119	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[13]
	Spania	&&&&&&&&&&506030.&&&&&0506.030	&&&&&&&&46087170.&&&&&046.087.170	01992-06-25 25 iunie 1992	01995-03-26 26 martie 1995	orașele Ceuta și Melilla[14]
	Suedia	&&&&&&&&&&449964.&&&&&0449.964	&&&&&&&&&9347899.&&&&&09.347.899	01996-12-19 19 decembrie 1996	02001-03-25 25 martie 2001
	Țările de Jos	&&&&&&&&&&&41526.&&&&&041.526	&&&&&&&&16576800.&&&&&016.576.800	01985-06-14 14 iunie 1985	01995-03-26 26 martie 1995	Aruba Curaçao Sint Maarten Țările de Jos Caraibiene
	Ungaria	&&&&&&&&&&&93030.&&&&&093.030	&&&&&&&&10013628.&&&&&010.013.628	02004-05-01 1 mai 2004	02007-12-21 21 decembrie 2007[15]
	Spațiul Schengen	&&&&&&&&&4312099.&&&&&04.312.099	&&&&&&&419392429.&&&&&0419.392.429	01985-06-14 14 iunie 1985	01995-03-26 26 martie 1995

Membri ai Spațiului Schengen exclusiv pentru frontierele aeriene și maritime (până la data de 1 ianuarie 2025, când va avea loc și aderarea terestră):

Statul	Semnare	Data implementării
Bulgaria	30 decembrie 2023[13]	1 ianuarie 2025[14]
România	30 decembrie 2023[13]	1 ianuarie 2025[14]

State care nu sunt membre ale Spațiului Schengen, dar au frontiere deschise cu state care aparțin Spațiului Schengen:

Statul	Frontiere comune cu statul Schengen
Monaco	Franța
San Marino	Italia
Vatican	Italia

• Transmiterea de către România a unei Declarații de pregătire
• Transmiterea, de către Secretariatul General, a unui chestionar extins care va conține întrebări detaliate despre toate aspectele relevante pentru implementarea și aplicarea prevederilor Schengen
• Completarea de către România a chestionarului și transmiterea acestuia către Consiliul UE
• Vizite de evaluare, întrebări suplimentare, chestionare etc.
• Redactarea unui raport care va analiza stadiul de pregătire a fiecărui stat membru
• Decizia Consiliului UE cu privire la eliminarea controalelor la frontierele interne.
• În Consiliul Miniștrilor de Interne și Justiție din 7 și 8 martie 2013, s-a hotărât să se amâne pentru sfârșitul anului 2013 o eventuală decizie de admitere a Bulgariei, României și Croației la Spațiul Schengen.^[15]
• În mai 2018, Parlamentul European a cerut adeziunea Bulgariei, Croației și României la Spațiul Schengen.^[16]
• 8 iulie 2021 e ziua când Parlamentul European a decis cu peste 500 de voturi că România, Bulgaria și Croația trebuie să fie primite în spațiul Schengen.
• In 30 Decembrie 2023, Consiliul Uniunii Europene decide aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen cu frontierele aeriene si maritime.
• In 31 Martie 2024, Romania si Bulgaria au devenit parțial membre ale Spațiului Schengen cu frontierele aeriene si maritime.
• Începând de la 1 ianuarie 2025, România și Bulgaria vor deveni membre ale Spațiului Schengen inclusiv cu frontierele terestre.

În practică, spațiul Schengen numără, în fiecare zi, până la 3,5 milioane de traversări ale frontierelor interne de către persoane.

Spațiul Schengen dă cetățenilor dreptul de a fi turiști până la trei luni într-un alt stat membru, posedând o carte de identitate sau un pașaport în curs de validitate.

Când trăiesc în alt stat membru, acești cetățeni au aceleași drepturi ca și cetățenii statului gazdă.^[17]

• Acordul de la Schengen
• Comisia Europeană
• Tratatul de la Maastricht
• Acquis-ul Schengen
• Aderarea României la Spațiul Schengen
• Spațiul de libertate, de securitate și de justiție

• Consiliul Uniunii Europene, 14 decembrie 2011, Lichtenstein va adera la Spațiul Schengen, începând din 19 decembrie 2011 Spre text online Arhivat în 2 mai 2014, la Wayback Machine.

Materiale media legate de Spațiul Schengen la Wikimedia Commons

• ro Schengen.MAI.Ro^{[nefuncțională – arhivă]}
• ro Abolirea granițelor interne ale Uniunii Europene -- Comisia Europeană
• en The Schengen Acquis la eur-lex.europa.eu - Document oficial prezentând toate înțelegerile aferente Acordului de la Schengen
• en Switzerland joins Schengen - Elveția se alătură spațiului Schengen - articol BBC
• en Schengen Visa Website - Situl web al vizelor tip Schengen (ultima modificare 2003)
• en The Schengen area Arhivat în 30 septembrie 2007, la Wayback Machine. - Despre Zona Schengen pe situl European Navigator Arhivat în 3 octombrie 2017, la Wayback Machine.
• en "Britain open to terror suspects in EU loophole" - Articol din Daily Telegraph - 21 ianuarie 2007
• en "House of Lords European Union Committee Report on SIS II" - Raportul Camerei Lorzilor (în original, House of Lords) de la 2 martie 2007 - (Inquiry in to the UK implementation of SIS and progress of SIS II) - Intervenție din Camera Lorzilor a Marii Britanii referitoare la implementarea actului SIS, respectiv progresul implementării actului SIS II