Tehnocrație

Tehnocrația este o forma de guvernământ prin care puterea de decizie la nivel executiv aparține tehnicienilor și oamenilor de știință, numiți tehnocrați. Conceptul de tehnocrație este în general ipotetic, deși în anumite domenii-cheie, posturile de conducere sunt rezervate tehnocraților. Într-o tehnocrație, factorii de decizie sunt aleși pe baza competențelor acestora într-un anumit domeniu și nu pe criterii politice.

Originea termenului de tehnocrație provine de la punerea în aplicare a metodei științifice în vederea rezolvării anumite probleme sociale. Susținătorii tehnocrației consideră că dilemele de natură economică, politică și morală ar dispărea prin adoptarea tehnocrației. Într-o societate tehnocrată, s-ar acorda atenție deosebită asupra sustenabilității în detrimentul profitului financiar. Scopul tehnocrației este să asigure continuitatea social-industrială a unei națiuni.

Cuvântul "tehnocrație" provine din limba greacă, din cuvântul tekhne (îndemânare) și kratos (putere de decizie). Folosirea termenului într-un context politic îi este atribuită lui William Henry Smyth, un inginer american, care în 1919 a descris tehnocrația ca fiind "guvernarea poporului prin intermediul funcționarilor publici, oamenii de știință și ingerii", deși termenul propriu-zis a fost folosit în alte contexte mai înainte de 1919.[1][2][3][4]

  1. ^ „History and Purpose of Technocracy by Howard Scott”. Technocracy.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Who Is A Technocrat? – Wilton Ivie – (1953)”. Web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Howard Scott Interviewed by Radcliff Student – Origins of Technical Alliance & Technocracy – (1962) pe YouTube
  4. ^ Barry Jones (1995, fourth edition). Sleepers, Wake! Technology and the Future of Work, Oxford University Press, p. 214.