Problema răului

	Parte a seriei despre
Dumnezeu
	Concepții generale; Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism; Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism; Panenteism · Panteism · Teism · Transteism; Concepții specifice; Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol; Susținător · Domn · Tatăl · Monadă; Unitate · Ființă supremă · Totul ; Personal · Unitar · Dualism · Trinitate; în religiile abrahamice; (Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism); în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism; în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism Atribute; Eternitate · Existența · Gen; Nume (Dumnezeu) · Omnibenevolență; Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență Experiența și practicile; Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație; Fideism · Gnosis · Metafizică; Mistică · Ermetism · Ezoterism · Evlavie Subiecte conexe; Iisus Hristos · Filosofie · Religie · Ontologie; Dumnezeu complex · Neuroteologie; Dilema din Eutyphron · Problema răului; Dumnezeu în artă; Texte religioase; v • d • m

Problema răului (care este tema teodiceii: din greacă theos=zeu, dike=dreptate, justiție)^[1] pune la îndoială sau caută să justifice existența unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, fiind adus argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existența răului și a durerii^[2]. Această abordare are o variantă foarte răspândită în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, prin sublinierea faptului că clerul comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduiește (anticlericalism) ^[3]; de remarcat că anticlericalismul neagă autoritatea clerului, nu existența lui Dumnezeu (iudeo-creștino-islamic sau păgân).^[4]

Problema logică a răului

Următorul raționament îi este deseori atribuit lui Epicur:^[5]

Dacă un zeu atotputernic și perfect bun există, atunci răul nu există.
În lume există rău.
Prin urmare, nu există vreun zeu atotputernic și perfect bun.

Acest argument are forma validă de modus tollens (negarea implicației). În acest caz, P este „Dumnezeu există” iar Q este „nu există rău în lume”.

Deoarece raționamentul nu decurge în mod clar, el a fost îmbunătățit ca:

Dumnezeu există.
Dumnezeu este omnipotent, omniscient și perfect bun.
O ființă perfect de bună dorește să prevină toate relele.
O ființă omniscientă cunoaște toate felurile în care relele pot căpăta existență reală.
O ființă omnipotentă, care cunoaște toate felurile în care relele pot căpăta existență reală are puterea de a preveni faptul ca ele să capete existență reală.
O ființă care cunoaște toate felurile în care relele pot căpăta existență reală, care este capabilă de a preveni faptul ca aceste rele să existe în mod real și care dorește acest lucru ar face ca relele să nu existe.
Dacă există o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect de bună, atunci răul nu poate exista.
Dar răul există (ajungem la o contradicție).

Astfel de variante se numesc problema logică a răului. Ele încearcă să demonstreze că acceptarea acestor propoziții duce la o contradicție, prin urmare ele neputând fi corecte. Cele mai multe dezbateri filosofice s-au centrat asupra propozițiilor care susțin că Dumnezeu nu poate exista împreună cu relele sau că ar dori să prevină toate relele (premizele nr. 3 și nr. 6), iar mulți apărători ai teismului susțin că Dumnezeu ar putea foarte bine exista împreună cu relele și ar putea permite răul pentru a permite un bine mai mare și/sau a permite liberul arbitru. Oponenții au argumentat că apărarea cu ideea de liber arbitru este discreditată de existența răului ne-uman, cum ar fi seceta, tsunami și malaria.^[6]

Mulți filosofi acceptă ideea că argumente cum ar fi apologia lui Plantinga prin liberul arbitru (pe scurt, posibilitatea ca Dumnezeu să permită relele pentru a obține binele mai mare al liberei voințe) rezolvă cu succes problema logică a răului exprimată în termeni ai acțiunilor umane;^[7] rămâne însă întrebarea cum liberul arbitru și omnisciența lui Dumnezeu pot fi compatibile. Apologia lui Plantinga caută să explice și relele naturale prin a susține că simpla posibilitate logică „a unui spirit puternic, non-uman”^[8] cum ar fi Satan este suficientă pentru a rezolva forma logică a problemei suferinței sau a răului natural. Această aserțiune pare să implice fie politeismul fie o interpretare relativ slabă a suveranității divine, dar din moment ce țelul lui Plantinga era doar acela de a respinge aserțiunea că Dumnezeu și răul sunt incompatibile din punct de vedere logic, chiar improbabila dar posibila și coerenta posibilitate de coexistență a lui Dumnezeu cu răul este suficientă în acest scop.^[9]

Teodiceea

Teodiceea este răspunsul apologetic al teologilor și filosofilor la problema răului.

Conform lui Leibniz, anticii numeau păcatul lui Adam drept felix culpa, adică o greșeală din care a izvorât actul cel mai nobil cu putință, sacrificiul lui Isus Hristos.^[1] El argumentează acest punct de vedere citând tezele Sfântului Augustin, care sublinia în repetate rânduri că Dumnezeu a permis răul doar pentru a produce un bine cât mai mare^[1] și ale Sfântului Toma, care arăta că permiterea răului lucrează spre binele universului.^[10]^[1]

Răul ca lipsă a binelui

Teologul din secolul al V-lea Augustin de Hipona susținea că răul există doar ca o lipsă (privare, absență) a ceea ce este bun, prin urmare răul nefiind creat de Dumnezeu. Răul este doar privatio boni sau o absență a binelui ca în discordie, injustiție și pierderea vieții sau a libertății. Unii susțin că asta nu rezolvă complet problema răului, deoarece rămâne întrebarea de ce Dumnezeu a neglijat să creeze binele care lipsește din lume,^[11] întrebare la care alții au răspuns prin a invoca povestea cu Adam și Eva.

Note

^ ^a ^b ^c ^d en G.W. Leibniz, Theodicy.
^ fr Hans Jonas, Le concept de Dieu après Auschwitz^{[nefuncțională]}
^ Este ceea ce în mod ironic se indică prin zicala românească „fă ce zice popa, nu ce face el”
^ Guilt by Association Fallacy Files.
^ Formularea se pare că i-a fost greșit atribuită lui Epicur de către Lactanțiu, care, din perspectiva sa creștină îl considera pe Epicur drept ateu, conform cu Mark Joseph Larrimore, (2001), The Problem of Evil, pp. xix–xxi. Wiley-Blackwell. Conform lui Reinhold F. Glei, s-a demonstrat că argumentul teodiceei este dintr-o sursă academică, sursă care nu numai că nu este epicureică, ci este chiar anti-epicureică, vezi Reinhold F. Glei, Et invidus et inbecillus. Das angebliche Epikurfragment bei Laktanz, De ira dei 13,20–21, in: Vigiliae Christianae 42 (1988), p. 47–58
^ Bart D. Ehrman (13 octombrie 2009). God's Problem: How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question--Why We Suffer. HarperCollins. p. 12. ISBN 978-0-06-174440-2.
^ Meister, Chad (2009). Introducing Philosophy of Religion. Routledge. p. 134. ISBN 0415403278.
^ Plantinga, Alvin (1974). God, Freedom, and Evil. Harper & Row. p. 58. ISBN 0802817319.
^ Plantinga & Sennett 1998, pp. 22-24
^ Toma de Aquino in libr. II. sent. dist. 32, qu. I, art. 1.
^ „Does Evil Exist?”. philosophyofreligion.info. 2008. Accesat în 22 mai 2010.

Legături externe

William Hasker's review of Peter Van Inwagen's The Problem of Evil [1] Arhivat în 15 iunie 2011, la Wayback Machine..
A Rational and Biblical Approach to the Problem of Hell Arhivat în 22 iulie 2011, la Wayback Machine. (A Calvinist Theodicy of Eternal Punishment)
Why Does God Permit Suffering? Arhivat în 12 iunie 2010, la Wayback Machine. (A Jehovah's Witness Perspective)
Problem of Evil Blog Arhivat în 22 noiembrie 2020, la Wayback Machine.
Gregory S. Neal: "The Nature of Evil and the Irenaean Theodicy" Grace Incarnate (1988) Arhivat în 7 februarie 2010, la Wayback Machine.
Putting God on Trial — The Biblical Book of Job Arhivat în 1 septembrie 2018, la Wayback Machine. A Hegelian theodicy.
A debate between theist William Lane Craig and atheist Kai Neilsen regarding the problem of evil.
A selection of articles on good and evil in Judaism from Chabad.org
Apocatastasis article at Orthodoxwiki
The Problem of Evils & Predestination, (Islam), Frithjof Schuon, retrieved 11 June 2007 Arhivat în 16 iulie 2011, la Wayback Machine.
Bediuzzaman Said Nursî's Scriptural Approach to the Problem of Evil, (Islam), Yamine Mermer, retrieved 11 June 2007 Arhivat în 28 februarie 2008, la Wayback Machine.
"Beyond the Problem of Evil", A Graduate Level Research Paper
Tattersall, Nicholas (1998). „The Evidential Argument from Evil”. Secular Web Library. Internet Infidels. Accesat în 12 aprilie 2007.
Project Gutenburg: Leibniz, Theodicy (English translation)
Faith in the Face of Evil, Appendix VI of Kant's Critical Religion, by Stephen Palmquist.
"Belief in God linked to suffering" Arhivat în 18 iulie 2011, la Wayback Machine. Article from the Institute for the Biocultural Study of Religion

Teodicee, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro

Enciclopedii

[leibniz-1] G.W. Leibniz, Theodicy.

[2] r Hans Jonas, Le concept de Dieu après Auschwitz^{[nefuncțională]}

[3] Este ceea ce în mod ironic se indică prin zicala românească „fă ce zice popa, nu ce face el”

[association-4] Guilt by Association Fallacy Files.

[5] Formularea se pare că i-a fost greșit atribuită lui Epicur de către Lactanțiu, care, din perspectiva sa creștină îl considera pe Epicur drept ateu, conform cu Mark Joseph Larrimore, (2001), The Problem of Evil, pp. xix–xxi. Wiley-Blackwell. Conform lui Reinhold F. Glei, s-a demonstrat că argumentul teodiceei este dintr-o sursă academică, sursă care nu numai că nu este epicureică, ci este chiar anti-epicureică, vezi Reinhold F. Glei, Et invidus et inbecillus. Das angebliche Epikurfragment bei Laktanz, De ira dei 13,20–21, in: Vigiliae Christianae 42 (1988), p. 47–58

[Ehrman2009-6] Bart D. Ehrman (13 octombrie 2009). God's Problem: How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question--Why We Suffer. HarperCollins. p. 12. ISBN 978-0-06-174440-2.

[7] Meister, Chad (2009). Introducing Philosophy of Religion. Routledge. p. 134. ISBN 0415403278.

[8] Plantinga, Alvin (1974). God, Freedom, and Evil. Harper & Row. p. 58. ISBN 0802817319.

[9] Plantinga & Sennett 1998, pp. 22-24

[toma-10] Toma de Aquino in libr. II. sent. dist. 32, qu. I, art. 1.

[Does_Evil_Exist-11] „Does Evil Exist?”. philosophyofreligion.info. 2008. Accesat în 22 mai 2010.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]