Tricholoma sciodes

Tricholoma sciodes
Bureți călărești de tipul Tricholoma sciodes
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Tricholomataceae
Gen: Tricholoma
Specie: T. sciodes
Nume binomial
Tricholoma sciodes
(Pers.) C.Martin (1919)
Sinonime
  • Agaricus murinaceus Bull. (1791)
  • Agaricus myomyces var. sciodes Pers. (1801)
  • Tricholoma murinaceum var. sciodes (Bull.) Cooke (1881), fide Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland (2005)
  • Tricholoma virgatum var. sciodes (Pers.) Konrad (1929)
  • Tricholoma sciodes var. virgatoides Bon (1974)
  • Tricholoma bresadolanum Clémençon (1977)[1]
  • Tricholoma sciodellum P.D.Orton (1999)
Modifică text Consultați documentația formatului

Tricholoma sciodes (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Charles-Édouard Martin, 1919) din încrengătura Basidiomycota, în familia Tricholomataceae și de genul Tricholoma[2][3] este o specie de ciuperci otrăvitoare care coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. O denumire populară nu este cunoscută. Buretele destul de comun trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, izolat sau în grupuri mai mici, aproape numai în păduri de fag pe sol bazic, rar și în cele de foioase și mixte generale, sub simbiontul lui. Se dezvoltă de la câmpie la deal. Timpul apariției este din (iulie) august până în noiembrie (decembrie).[4][5]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
C. H. Persoon

Numele binomial Agaricus myomyces var. sciodes, determinat de cunoscutul om de știință bur (Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum din 1801,[6] a fost transferat de micologul elvețian Charles-Édouard Martin (1847–1937) la genul Tricholoma cu epitetul sciodes, de verificat în lucrarea sa Catalogue systématique des basidiomycètes charnus, des discomycètes, des tubérinées, des hypocréacées de la Suisse Romande din 1919,[7] fiind numele curent valabil (2020).

Mai trebuie menționat că botanistul francez Pierre Bulliard a descris și desenat o specie în 1791, denumind-o Agaricus murinaceus.[8] În 1881, ea a fost transferată de micologul englez Mordecai Cubitt Cooke la genul Tricholoma sub păstrarea epitetului.[9] Această denumire este văzută de Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland din 2005 sinonim pentru buretele descris aici.[2] Tot Index Fungorum o declară (în momentul de față) chiar sinonim al Hygrocybe murinacea (Bull.) M.M.Moser (1967).[10] Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite.

Epitetul este derivat din cuvântul grecesc (greacă σκιωδης=umbros, umbrit, plin de umbră, întunecat),[11] datorită aspectului pălăriei.

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Bres.: Tricholoma murinaceum
  • Pălăria: are un diametru de 4-10 (12) cm, este nu prea cărnoasă, inițial în formă de clopot sau aproape conică cu marginea răsucită spre inferior, apoi boltită până întinsă și mereu rotunjit cocoșată. În vârstă crapă adânc radial asemănător ciupercilor ale genului Inocybe. Cuticula este uscată, netedă, mătăsoasă, uneori slab solzoasă, la umezeală doar puțin lipicioasă, coloritul fiind pe fund gri-albicios cu nuanțe de violet și prevăzut cu dungi aliniate radial mai închise, gri-brune. La bătrânețe, suprafața devine din ce în ce mai închisă brun.
  • Lamelele: sunt destul de subțiri, dar distanțate, intercalate și bifurcate, aderate bombat la picior (numit: șanț de castel), cu muchii ondulate precum slab crenate la bătrânețe. Coloritul albicios până gri deschis cu un reflex clar rozaliu devine cu avansarea în vârstă bordurat negricios pe muchii. Nu se decolorează după o leziune.
  • Piciorul: destul de stabil și slab fibros are o lungime de 5-10cm și o lățime 1,2-2 cm, este aproape cilindric, subțiat spre pălărie și cu baza ceva îngroșată precum aplatizată abrupt, fiind plin, dar la bătrânețe gol pe dinăuntru. Spre vârf este de colorit mai deschis și adesea ceva brumat. Coaja gri-albicioasă, este în regulă netedă și fibros încarnată, la unele variații slab solzoasă. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: gri-albicioasă ce nu se decolorează după tăiere este în pălărie mai fragedă, în picior mai fibroasă, având un miros nu prea plăcut pământos precum un gust în primul moment doar amar, devenind repede ceva iute și odată amestecat foarte usturător.
  • Caracteristici microscopice: are spori netezi, rotunjori până lat elipsoidali, apiculați spre vârf și hialini (translucizi) cu o mărime de 6,5 (9) x (5) 6-7 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară 35-40 x 8-10 microni. Cistidele celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) sunt ceva mai scurte, cu vârfuri rotunjite și pediculate.[12]
  • Reacții chimice: carnea pălăriei și lamelele se decolorează cu formol, ocru-roșiatic, baza piciorului foarte încet violet, iar și carnea cu tinctură de Guaiacum albastru.[13][14]
  • T. sciodes pălărie, lamele și picior
    T. sciodes pălărie, lamele și picior
  • T. sciodes, aspect lateral
    T. sciodes, aspect lateral
  • T. sciodes mai tineri
    T. sciodes mai tineri
  • T. sciodes bătrân
    T. sciodes bătrân

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile, necomestibile și toxice, ca de exemplu Entoloma prunuloides (necomestibil),[15] Lentinus tigrinus sin. Panus tigrinus (tânăr comestibil),[16] Tricholoma argyraceum (comestibil),[17] Tricholoma atrosquamosum sin. Tricholoma squarrulosum (comestibil, trăiește în păduri de foioase preferat sub fagi dar și în cele de rășinoase, miros de piper negru, gust făinos),[18] Tricholoma bresadolanum (necomestibil, gust amar, trăiește numai în păduri de foioase sub fagi, foarte rar),[19] Tricholoma cingulatum (comestibil),[20] Tricholoma gausapatum (comestibil),[21] Tricholoma orirubens (comestibil, trăiește numai în păduri de foioase preferat sub fagi și stejari),[22] Tricholoma pardinum sin. Tricholoma tigrinum (otrăvitor),[23] Tricholoma portentosum (comestibil, savuros, cu lamele slab gălbuie, se dezvoltă sub molizi și pini, respectiv sub plopi tremurători și mesteceni miros de pepeni, castraveți, ușor de faină și gust blând, ceva făinos, după mestecare ca de pepene sau de stridie),[24] Tricholoma scalpturatum, (comestibil, dar nu prea delicios, trăiește în păduri de foioase și de rășinoase preferat prin iarbă și la marginea lor, miros slab de faină, gust făinos-pământos),[25] Tricholoma terreum (comestibil, savuros),[26] Tricholoma vaccinum (necomestibil, ingerat în cantități mai mari toxic, se dezvoltă în același habitat ca specia descrisă, miros ceva pământos, gust amărui și iute)[27] sau Tricholoma virgatum (otrăvitor). [28]

Ciuperci asemănătoare în imagini

[modificare | modificare sursă]
  • !Entoloma prunuloides!
    !Entoloma prunuloides!
  • Tricholoma argyraceum
    Tricholoma argyraceum
  • Lentinus tigrinus
    Lentinus tigrinus
  • Tricholoma atrosquamosum
    Tricholoma atrosquamosum
  • !Tricholoma bresadolanum!
    !Tricholoma bresadolanum!
  • Tricholoma cingulatum
    Tricholoma cingulatum
  • Tricholoma gausapatum
    Tricholoma gausapatum
  • Tricholoma orirubens
    Tricholoma orirubens
  • !!Tricholoma pardinum sin. Tricholoma tigrinum!!
    !!Tricholoma pardinum sin. Tricholoma tigrinum!!
  • Tricholoma portentosum
    Tricholoma portentosum
  • Tricholoma scalpuratum
    Tricholoma scalpuratum
  • Tricholoma terreum
    Tricholoma terreum
  • !Tricholoma vaccinum!
    !Tricholoma vaccinum!
  • !!Tricholoma virgatum!!
    !!Tricholoma virgatum!!

Valorificare

[modificare | modificare sursă]

Dacă totuși un culegător de ciuperci ar vrea să mănânce această ciupercă, deși cu un miros pământos, gust amar și după scurt timp foarte iute, de exemplu după însilozare, ar capătă probleme gastrointestinale nu prea grave.

Nu mâncați niciodată bureți de genul Tricholoma iuți și/sau amari (nici după însilozare) pentru că provoacă mereu tulburări gastrointestinale, parțial foarte severe.[29]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Index Fungorum 1
  2. ^ a b Index Fungorum 2
  3. ^ Mycobank
  4. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 152-153, ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 352-353, ISBN 88-85013-37-6
  6. ^ C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 346
  7. ^ Charles-Édouard Martin: „Catalogue systématique des basidiomycètes charnus, des discomycètes, des tubérinées, des hypocréacées de la Suisse Romande”, Editura Société Mycologique, Geneva 1919, p. 51
  8. ^ Pierre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume avec leurs propriétés, et leurs usages en medecine”, vol. 11, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1791, p. + tab. 520
  9. ^ Mordecai Cubitt Cooke: „Illustrations of British Fungi (Hymenomycetes), to serve as an atlas to the "Handbook of British Fungi”, Editura MacMillan & CO. Londra-New York 1881, pl. 82
  10. ^ Index Fungorum 3
  11. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 431
  12. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 88
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 175, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 122
  15. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 192-193, ISBN 978-3-440-13447-4
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 478-479, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 410-413, ISBN 88-85013-46-5
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 262-263, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 298-299, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 318-319, ISBN 88-85013-25-2
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 314-315, ISBN 88-85013-25-2
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 294-295, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 296-297, ISBN 3-405-11774-7
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 300-301 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 116-117
  27. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12081-0
  29. ^ Pilzforum 123

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, ISBN 3-426-00312-0

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tricholoma_sciodes&oldid=14537917