French
DeutschYves Navarre
| Yves Navarre | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Condom, Midi-Pyrénées, Franța |
| Decedat | (53 de ani)[1][2][3][4] Paris, Franța |
| Cauza decesului | sinucidere (Supradoză) |
| Părinți | René Navarre[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[3][5] |
| Studii | Universitatea Lille[*] EDHEC Business School |
| Limbi | limba franceză |
| Opere semnificative | Le Jardin d'acclimatation[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt Goncourt des animaux[*] prix Amic[*] |
Modifică date / text  | |
Yves Navarre (n. , Condom, Midi-Pyrénées, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un scriitor francez. Homosexual fiind, cea mai mare parte a operei sale a abordat teme legate de homosexualitate și probleme asociate, precum SIDA.[6] În lucrările sale romantice, Navarre s-a remarcat prin accentul pus pe senzualitate și „calitățile mistice ale iubirii”[7] mai degrabă decât pe sexualitate sau senzaționalism. A primit Premiul Goncourt în 1980 pentru romanul său Le Jardin d'acclimatation.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut în Condom, a studiat literatura spaniolă, engleză și franceză la Universitatea din Lille, obținând diplome în 1961 și 1964. În anul următor, a studiat la École des Hautes Études Commerciales du Nord. Ulterior, a lucrat ca redactor creativ într-o agenție de publicitate.
A început să trimită manuscrise editorilor în 1958, dar primul său roman, Lady Black, a fost publicat abia în 1971. Au urmat Les Loukoums (1973), care prezintă povestea unei maladii ce afectează un grup de newyorkezi, și o serie de romane, adesea despre relații amoroase între bărbați, precum Le Petit Galopin de nos corps (1977) și Portrait de Julien devant la fenêtre (1979). De asemenea, a scris piese de teatru, cum ar fi Il pleut: si on tuait papa-maman, La Guerre des piscines și Les Dernières clientes.
Pentru Le Jardin d'acclimatation, povestea unui tânăr din înalta societate închis și supus unei opera'ii de lobotomie din cauza homosexualității sale, Navarre a primit Premiul Goncourt în 1980. În timpul alegerilor din 1981 și 1988, a fost principalul susținător al lui François Mitterrand în comunitatea gay, deși, nefiind politician, s-a simțit neînțeles și ineficient în acest rol.
În 1984, Navarre a suferit un accident vascular cerebral și nu a mai publicat nicio lucrare până în 1986.
Între 1990 și 1993 a locuit în Montreal, Quebec. Romanul său din 1992, Ce sont amis que vent emporte, spune povestea unui sculptor, Roch, și a relației sale cu un dansator, David, ambii luptând împotriva SIDA. După revenirea în Franța, s-a sinucis cu barbiturice pe 24 ianuarie 1994.[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Yves Navarre, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b Yves Navarre, SNAC, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Yves Navarre, Roglo
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „Yves Navarre, Novelist And Prize Winner, 53”. New York Times. . Accesat în .
- ^ „Guide to the Yves Navarre Literary Manuscripts and Letters, 1959–1982”. Pennsylvania State University Special Collections Library. Arhivat din original la . Accesat în .
 | Acest articol biografic despre un scriitor francez este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
