Morchella

Genul Morchella
Zbârciog țuguiat
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungus
Diviziune:	Ascomycota
Subdiviziune:	Pezizomycotina
Clasă:	Pezizomycetes
Ordin:	Pezizales
Familie:	Morchellaceae
Gen:	Morchella Dill. ex Pers. (1794)
Specia tip
Morchella esculenta Pers. ex St. Amans (1821)
Specii
Aproximativ 70 global
Modifică text

Morchella, numită în popor zbârciog, este un gen de ciuperci din familia Morchellaceae ordinul Pezizales și încrengătura Ascomycota care cuprinde în prezent, conform filogeneticii moleculare moderne, global aproximativ 70 de specii, în Europa mult mai puține (28-35 de soiuri).^[1] Genul este în prezent în centrul de studii filogenetice, biogeografice, taxonomice și de nomenclatură. Tip de specie este (în prezent) Morchella conica.

Pălăria are formă rotundă, ovoidală sau conică, de colorit gălbui, ocru, brun-deschis sau brun-negricios. Suprafața ei este prevăzută cu numeroase alveole sinuoase, neregulate. Regiunea himenaică este individualizată în adânciturile alveolare de la suprafața pălăriei. Pălăria are formă de căciulă, goală în interior și concrescută cu piciorul. Piciorul alb este cilindric, bine dezvoltat și gol în interior. Carnea bureților este tare, ceva elastică, cu miros și gust plăcut.

Zbârciogii apar timpuriu în primăvară, din martie până la începutul lui iunie. Ei sunt saprofiți, în mod predominant locuitori de sol, crescând în grupuri mici sau solitari. Ciupercile apar în păduri de conifere și de foioase, dar de asemenea în lunci, prin tufișuri, pe deșeuri de lemn și urme de arsuri sau chiar pe rumeguș. Mai departe au fost detectate caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) între ele și de exemplu pini.^[2][3]

Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: Gyromitra, Helvella, Morchella și Verpa. Între primele două se găsesc multe specii otrăvitoare sau restrâns comestibile, pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: Morchella și Verpa sunt unicamerale, pe când Gyromitra și Helvella sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor.^[4][5]

• 
  Morchella anatolica
• 
  Morchella conica
• 
  Morchella costata
• 
  Morchella crassipes
• 
  Morchella deliciosa
• 
  Morchella elata

• 
  Morchella elatoides
• 
  Morchella esculenta
• 
  Morchella eximia
• 
  Morchella importuna
• 
  Morchella pragensis
• 
  Morchella punctipes

• 
  Morchella rotunda
• 
  Morchella rufobrunnea
• 
  Morchella semilibera sin. gigas
• 
  Morchella snyderi
• 
  Morchella spongiola

• 
  Morchella steppicola
• 
  Morchella tomentosa
• 
  Morchella tridentina sin. frustrata

Trebuie menționat, că ciuperci de genul 'Morchella nu pot fi mâncate crude, pentru că conțin puțină hidrazină (care se dizolvă în timpul fierberii).^[6]

Teza lui J. Walton Groves, că zbârciogii, deși gătiți, ar cauza simptome unei intoxicări slabe atunci, când sunt consumate cu alcool^[7] nu s-a aprobat, ci a fost constatat, că bureții, consumați în porții mari, fiind cam greu de digerat, pot provoca reacții neplăcute la persoane sensibile.^[8][9]

Toți bureții acestui gen sunt comestibili și de savoare, fiind aproape niciodată atacați de larve. Ei sunt foarte apreciați nu numai în bucătăria franceză (de exemplu Coquilles Saint-Jacques aux morilles pe imaginea din dreapta).^[6] Uscați și preparați după înmuiat, ei dezvoltă un gust și miros mai intensiv, rămânând însă relativ tari și elastici.

• Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
• Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 34-40, 50-51, 56-57 ISBN 3-405-11774-7
• Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 28-99, ISBN 3-405-12081-0
• Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 24-25, ISBN 3-405-12124-8
• Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 10-11, ISBN 88-85013-25-2
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
• Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
• Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura G. Fischer, Jena 1950

• Materiale media legate de Zbârciog la Wikimedia Commons
• Diferite specii Morchella, film