Lavandula

Levănțică
Flori de levănțică
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Asteridae
Ordin: Lamiales
Familie: Lamiaceae
Subfamilie: Nepetoideae
Trib: Lavanduleae
Gen: Lavandula
L., 1753
Specii

vezi textul
Aproximativ 40-60, incluzând:
Lavandula abrotanoides
Lavandula angustifolia
Lavandula canariensis
Lavandula dentata
Lavandula lanata
Lavandula latifolia
Lavandula multifida
Lavandula pinnata
Lavandula stoechas
Lavandula viridis
Lavandula x intermedia

Sinonime[1]

Lavanda este un gen de plante din familia Lamiaceae, native din regiunea mediteraneană până în Africa tropicală și până în regiunile sud-estice ale Indiei. Genul include circa 40 (până la 60) de specii de plante anuale, plante ierboase, arbuști. Zonele native se întind de la Insulele Canare, nordul și estul Africii, sudul Europei și Mediterana, Arabia și India. Deoarece formele cultivate sunt plantate în grădini din toată lumea, sunt uneori găsite și în sălbăticie, departe de mediul natural. Denumirea de lavandă este folosită uneori pentru a desemna parfumul extras din levănțică.

Cea mai răspândită formă de cultivare este lavanda comună sau engleză Lavandula angustifolia (denumită anterior L. officinalis). Se poate găsi o gamă largă de cultivare. Alte specii ornamentale cultivate în mod obișnuit sunt L. stoechas, L. dentata și L. multifida (levănțică egipteană).

Levănțica înflorește cel mai bine în soluri uscate, bine drenate, nisipoase sau cu pietriș, în plin soare.[2] Levănțica engleză are un proces de germinare lung (14-28 de zile) și se maturizează în 100-110 zile.[3] Toate tipurile au nevoie de puțin sau deloc de îngrășăminte și de o bună circulație a aerului. În zonele cu umiditate ridicată, putregaiul rădăcinilor datorat infecției cu ciuperci poate fi o problemă. Mulciurile organice pot reține umezeala în jurul bazei plantelor, favorizând putrezirea rădăcinilor. Materialele cu pietriș, cum ar fi rocile zdrobite, dau rezultate mai bune.[4][5] Crește cel mai bine în soluri cu un pH între 6 și 8.[6] Cea mai mare parte a levănțicii se recoltează manual, iar timpul de recoltare variază în funcție de utilizarea preconizată.[6]

Ulei de lavandă

[modificare | modificare sursă]

Fitochimicale

[modificare | modificare sursă]

În uleiul de levănțică au fost identificate aproximativ 100 de substanțe fitochimice individuale, inclusiv conținuturi majore de acetat de linalil (30-55%), linalool (20-35%), taninuri (5-10%) și cariofilen (8%), cu cantități mai mici de sescviterpenă, alcooli perililici, esteri, oxizi, cetone, eucaliptol, camfor, beta-ocimene, limonen, acid caproic și oxid de cariofilen.[7][8][9] Cantitățile relative ale acestor compuși variază considerabil între speciile de lavandă.[7]

  1. ^ „World Checklist of Selected Plant Families: Royal Botanic Gardens, Kew”. kew.org. 
  2. ^ Grieve, M. (). A Modern Herbal. II. New York: Dover Publications, Inc. ISBN 0-486-22799-5. 
  3. ^ „Seed Almanac, Lavender”. Back to the Roots (în engleză). Accesat în . 
  4. ^ Brenzel, Kathleen Norris. The Sunset Western Garden Book (ed. 7th). 
  5. ^ „Lavanda la ghiveci”. Accesat în . 
  6. ^ a b Ernst, Matt (). „Lavender” (PDF). University of Kentucky Center for Crop Diversification. 
  7. ^ a b „Lavender”. Drugs.com. . Accesat în . 
  8. ^ „Lavender”. Drugs and Lactation Database (LactMed), National Library of Medicine, US National Institutes of Health. . PMID 30000925. Accesat în . 
  9. ^ Umezu, Toyoshi; Nagano, Kimiyo; Ito, Hiroyasu; Kosakai, Kiyomi; Sakaniwa, Misao; Morita, Masatoshi (). „Anticonflict effects of lavender oil and identification of its active constituents”. Pharmacology Biochemistry and Behavior. 85 (4): 713–721. doi:10.1016/j.pbb.2006.10.026. PMID 17173962. 
  10. ^ [1] Lavandula en The Plant List, vers. 1.1, 2013

Legături externe

[modificare | modificare sursă]